O biografie despre mitropolitul moldav Pimen Georgescu

De-a lungul istoriei, Moldova a avut cârmuitori spirituali cu aleasă vieţuire sau cu o activitate pastoral-misionară de amploare. Unii sunt cunoscuţi, alţii mai puţin, însă de fiecare dată descoperim aspecte biografice surprinzătoare, care aduc lumină în cunoaşterea trecutului bisericesc atât de bogat al Moldovei. Un astfel de caz este cel al mitropolitului Pimen Georgescu, întâistătător al Moldovei între 1909-1934, a cărui biografie se regăseşte în masivul volum (542 p.) "Mitropolitul Pimen Georgescu (1853-1934). La 150 ani de la naşterea sa", publicat la Editura Printeuro din Ploieşti şi semnat de istoricii Aurel Pentelescu şi Gavriil Preda. Cu ajutorul documentelor oficiale mai ales, al unor surse de familie sau de arhivă, al publicaţiilor bisericeşti şi laice de epocă, cei doi autori, cu multă acribie, conturează o biografie a marelui ierarh român, începând de la originea familiei sale, apoi anii din şcoala primară, formarea duhovnicească de la Seminarul Central din Bucureşti, căsătoria, apoi slujirea ca diacon la Biserica "Sfântul Vasile" din Ploieşti. După decesul soţiei, tânărul cleric a român acceptat chemarea de a sluji la Catedrala mitropolitană din Bucureşti, pentru ca, în paralel, să urmeze cursurile Facultăţii de Teologie, apoi doctoratul la Universitatea din Cernăuţi. Activitatea sa prodigioasă întru slujire, publicistică şi ca director la Internatul Teologic din Bucureşti, l-a situat printre candidaţii pentru postul de episcop la Dunărea de Jos. Aşa se face că, la 1902, tânărul arhiereu Pimen Georgescu este ales să ocupe scaunul marelui episcop Melchisedec Ştefănescu, unde vreme de şapte ani va dovedi o mare capacitate de a păstori Biserica de la gurile Dunării şi a o cinsti la un nivel ridicat. A fost cel care a iniţiat un "plan de activitate administrativă şi pastorală", prin care misiunea bisericească era îndrumată pe mai multe componente, precum: conferinţele protopopeşti, întocmirea rapoartelor de activitate ale slujitorilor, instituirea "foilor de inspecţiune asupra stării şi activităţii din parohii", ridicarea de lăcaşuri de cult numai cu autorizaţie şi de către "oameni destoinici", neamestecul clericilor în politică, statistici asupra moralităţii populaţiei din cuprinsul eparhiei, o coerentă şi consecventă educaţie morală şi religioasă a credincioşilor şi a soldaţilor etc. O altă realizare a episcopului Pimen, poate cea care a rămas cel mai mult în conştiinţa credincioşilor gălăţeni, este fără îndoială punerea pietrei de temelie a Catedralei episcopale, care avea să fie finalizată prin târnosirea săvârşită la 6 august 1917. Alte două importante ctitorii ale ierarhului gălăţean au fost Şcoala de cântăreţi şi Seminarul Teologic "Sfântul Apostol Andrei", pe care le-a deschis în 1903, respectiv 1908. Numeroasele realizări de la Galaţi l-au recomandat pe harnicul ierarh Pimen pentru postul de mitropolit al Moldovei, în care a fost ales în 1909. Această înaltă demnitate bisericească reprezenta al doilea post în dipticele Bisericii Ortodoxe Române şi locţiitor al întâistătătorului român. De altfel, această funcţie a purtat-o cu demnitate în vremea Războiului de Reîntregire, prin exerciţiul său fiind considerat, pe bună dreptate, "mitropolitul războiului". Încă de la începerea războiului, mitropolitul Pimen s-a adresat preoţilor şi monahilor Eparhiei Moldovei cu o aleasă scrisoare pastorală, încurajând: "Să mergeţi înainte cu crucea în mână, căci oştirea e creştină". De-a lungul războiului, în timpul pribegiei autorităţilor române şi a multor români în Moldova, în perioada în care nădejdea era factorul primordial pentru păstrarea ultimei palme de pământ românesc, mitropolitul Pimen a fost vectorul speranţei româneşti pentru reîntregirea neamului în graniţele legitime. Actul de reîntregire de la 1918, încununat prin adunarea de la Alba Iulia, a fost pentru mitropolitul Pimen al Moldovei iniţierea unui nou program bisericesc. Eparhiotul moldav s-a implicat profund în actul de unificare bisericească românească, în calitate de preşedinte al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române şi ca senator de drept în Senatul României. Biografii ierarhului român îşi finalizează demersul prin reliefarea unor mărturii importante despre ultima parte din viaţa acestuia, de onorurile de care s-a bucurat din partea autorităţilor. Volumul se încheie cu două capitole importante: din scrierile mitropolitului şi scrieri despre mitropolitul Pimen, însoţite de anexe fotografice, documentare şi chiar facsimile. În concluzie, putem spune că lucrarea istoricilor Aurel Pentelescu şi Gavriil Preda este cea mai cuprinzătoare biografie oficială dedicată mitropolitului Pimen Georgescu al Moldovei.