O monografie istorică dedicată unui mitropolit mai puţin cunoscut - Vasile Lăzărescu al Banatului

De aproape un an de zile la Editura Universităţii din Oradea a apărut o monografie istorică semnată de teologul Petrică Zamela despre întâiul episcop ortodox român al Timişoarei şi mitropolit al Banatului, Vasile Lăzărescu. Un astfel de demers ştiinţific era necesar, deoarece episodul scoaterii din scaun a ierarhului Vasile Lăzărescu în perioada comunistă era neclar, dar şi pentru clarificarea trecutului său de slujitor al Bisericii Ortodoxe Române. În cele peste 400 de pagini, preotul Zamela realizează un parcurs biografic al marelui ierarh bănăţean pornind de la studiile teologice, profesoratul la Academiile teologice de la Sibiu şi Oradea, apoi activitatea ca arhiereu ortodox român la Caransebeş şi la Timişoara. Deşi la prima vedere s-ar spune că, pentru Ortodoxia românească, perioada interbelică a fost una relativ liniştită, din lucrarea dedicată ierarhului bănăţean reiese o biografie mult încărcată de bucurii, de realizări, de eşecuri, dar mai ales de mari încercări. Cauzele au fost multiple: de la marile provocări la care a fost supusă Biserica Ortodoxă Română după împlinirea idealului naţional, la greutăţile provocate de factorul politic mereu atent în subjugarea politică a clerului prin condiţionarea alocării sprijinului financiar, la apariţia insistentă a valului sectar, la restaurarea vieţii monahale şi îndrumarea unui învăţământ teologic menit să ridice teologii de viitor ai Bisericii. Din lucrarea amintită reiese că episcopul Vasile al Caransebeşului a avut preocupări îndeaproape pentru activitatea pastoral-misionară, refacerea aşezămintelor culturale bisericeşti şi a celor parohiale, îndrumarea spirituală a românilor din Banatul sârbesc, coordonarea apariţiilor editoriale şi sprijinirea unor bursieri pe care apoi Eparhia Caransebeşului să-i aibă drept slujitori. Perioada episcopatului la Timişoara a fost o perioadă de şi mai mari încercări pentru ierarhul Vasile Lăzărescu. După Marea Unire, bănăţenii îşi doreau un scaun episcopal la Timişoara, la începutul anilor 30 considerându-se ca soluţie viabilă mutarea scaunului de la Caransebeş. După proteste, frământări şi intervenţii la guvernul ţării, mai ales din partea mitropolitului Nicolae Bălan al Ardealului, s-a ajuns la soluţia înfiinţării unei eparhii cu sediul la Timişoara, al cărei titular a fost ales chiar arhiereul Vasile Lăzărescu al Caransebeşului. A urmat perioada guvernării legionare cu ispitele şi conflictele provocate de o mişcare devenită prea politică şi care se abătuse de la mult invocatul ideal creştin. Tot la Timişoara, Vasile Lăzărescu a fost cel care a început, construit şi finalizat impunătoarea Catedrală mitropolitană de la Timişoara, a ocrotit Academia teologică orădeană aflată în refugiu din cauza Diktatului de la Viena şi cel care, în septembrie 1941, a făcut misiune de trezire spirituală în Basarabia dezrobită de cizma sovietică, alături de mitropolitul Nicolae Bălan şi vlădicii Ardealului. După instalarea regimului comunist în România, încercările ierarhului Vasile Lăzărescu al Timişoarei au fost tot mai mari. Pentru "marginalizarea politică" a mitropolitului Nicolae Bălan, prim-ministrul Petru Groza a fost cel care a provocat ruperea Mitropoliei Ardealului pentru înfiinţarea Mitropoliei Banatului, un ideal mai vechi al bănăţenilor de afirmare pe palierul bisericesc naţional. Politicul, din nou, se implica în problemele bisericeşti şi avea să se implice tot mai mult în anii '50. O ultimă realizare majoră a mitropolitului Vasile Lăzărescu a fost contribuţia la canonizarea Sfântului Iosif cel Nou de la Partoş într-o perioadă de mari provocări venite din partea partidului unic care se manifesta prin instrumentele sale de represiune: Ministerul Cultelor şi Securitate. Poate unul dintre meritele majore ale teologului Petrică Zamela este acela de a încerca o analiză asupra greutăţilor provocate de regimul comunist, de persecuţia orchestrată la adresa mitropolitului Vasile din perspectiva documentelor Securităţii. Demersul ştiinţific reflectă încercările mitropolitului Vasile de susţinere a rezistenţei anticomuniste, de refuzul acestuia de a colabora cu regimul şi de urmărirea informativă dusă împotriva sa. Lucrarea, bine documentată în arhive şi biblioteci pentru fiecare capitol, se încheie cu perioada recluziunii monastice a mitropolitului şi cu o bogată anexă alcătuită din fotografii şi facsimile de documente.