Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Historica O monografie spirituală a Clujului

O monografie spirituală a Clujului

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Historica
Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 16 Feb, 2014

De curând, de la Protopopiatul Cluj, am primit o monografie apărută acum doi ani la Editura mitropolitană Renaşterea. Lucrarea se prezintă în condiţii grafice excelente, aşa cum îi stă bine unui demers de acest gen şi la o asemenea anvergură. Părintele Gheorghe Dragoş Braica, protopop al Protopopiatului Cluj II, îşi structurează volumul „Oameni şi altare ale credinţei“ pe mai multe capitole dedicate parohiilor, mănăstirilor şi paracliselor misionare, cu succinte prezentări monografice ale lăcaşurilor de cult şi biografice ale slujitorilor. Din cuvântul de început al autorului aflăm despre necesitatea unui astfel de demers, care vine să reflecte, practic, organizarea administrativă ortodoxă clujeană din ultimul secol. Din câteva cifre aflăm că Protopopiatul Cluj II este constituit din 40 de parohii, în care slujesc 72 de clerici, pe lângă acestea funcţionând mănăstirile „Sfânta Cuvioasă Elisabeta“ şi cea din Floreşti, dar şi 32 de preoţi în spitale şi alte instituţii cu specific militar şi educaţional. În lucrare sunt prezentate cele mai vechi parohii ortodoxe din actualul Cluj, anume cele de la: Mănăştur (1656), Someşeni (1750) şi biserica din Deal (1796), în epocă acestea funcţionând în afara zidurilor cetăţii. Apoi, o etapă importantă din istoria acestor lăcaşuri este reprezentată de aşezarea masivă a aromânilor, care făceau comerţ prin „companiile greceşti“, dar şi a schimbării confesionale din secolul al XVIII-lea, marcată de actul de unire cu Biserica Romei. Astfel, după ce Pavel din Macedonia şi ginerele său, Gheorghe Cristofor Literatul, ridică o mănăstire în Mănăştur, cu aprobarea mitropolitului Teofil, acest aşezământ figurează între cele trecute la noua confesiune catolică. De altfel, în acest loc, în 1728, s-a desfăşurat un sinod sub conducerea iezuitului Adam Fitter, în care s-au discutat problemele sociale şi fiscale ale clericilor greco-catolici. Chiar dacă fostul aşezământ ortodox aromânesc fusese preluat de greco-catolici, care de altfel a reprezentat un important focar de cultură românească, aflăm că în Mănăştur, la 1869, erau 13 ortodocşi, pentru ca numărul lor să se dubleze în 1890. Aportul aromânilor la păstrarea credinţei strămoşeşti s-a remarcat şi la Parohia Someşeni, a cărei biserică de zid, ridicată la 1750, era în locul alteia din lemn, fostă mănăstire, adusă de la Gheorgheni (Ghiurfalău). Aici, comunitatea ortodoxă s-a putut dezvolta, în 1851 înregistrându-se 672 de ortodocşi, pentru ca în 1910 să ajungă la 959. Tot negustorii aromâni, cu sprijin de peste munţi şi de la Braşov, sunt autorii ridicării Bisericii „din Deal“, situată la 100 m distanţă de vechiul zid de incintă al oraşului Cluj. Lăcaşul a fost ridicat la 1796 după demersurile lui Ioan Constantin şi Ianache Mavrodin la autorităţile imperiale. Frumuseţea slujbelor care se ţineau aici îi chema şi pe mulţi credincioşi greco-catolici, situaţie care l-a determinat pe protopopul greco-catolic de Mănăştur să protesteze în mai multe rânduri. Remarcăm faptul că această biserică a fost prima catedrală ortodoxă a Clujului. Aici a fost întronizat şi a slujit episcopul Nicolae Ivan până în 1932. Monumentul este unul de referinţă pentru clujeni, deoarece aici au slujit preoţi cu o înaltă pregătire teologică, între ei numărându-se Florea Mureşan, martir pentru credinţă în temniţa Aiudului. Ajungem astfel la perioada interbelică, când Clujul cunoaşte o veritabilă renaştere ortodoxă. Alături de cele trei vechi aşezăminte din afara zidurilor se ridică catedrala, apar parohii, mai ales la puţină vreme după înfiinţarea Episcopiei de Cluj. Se vede că episcopul Nicolae Ivan a dus o neobosită activitate misionară în Clujul interbelic, iniţiativă preluată mai apoi de episcopii Nicolae Colan şi Teofil Herineanu şi mitropoliţii Bartolomeu Anania şi Andrei Andreicuţ. Se înfiinţează parohii, dar bisericile sunt amenajate în clădiri cu destinaţie iniţial laică. Această practică este continuată în perioada comunistă, arhitectura lăcaşurilor practic facilitând aprobările din partea autorităţilor. Abia după 1990, atât în parohiile interbelice, cât şi în cartierele nou-construite se zidesc lăcaşuri de cult măreţe (31), unele chiar de o frumuseţe aparte.