Nu voi înțelege niciodată de ce trebuie ca unele legi să se lupte cu istoria, cu personalități care au trăit demult, au biruit, au și greșit, dar au lăsat opere viabile. Octavian Goga (1881-1938) nu a trăit,
Octombrie 1967: vizita patriarhului ecumenic Athenagoras în România
Anul 1967 a fost un reper în relaţiile Ortodoxiei româneşti cu Biserica-mamă de la Constantinopol şi un început în cunoaşterea reciprocă cu reprezentanţi ai Bisericii Catolice.
Era un moment important după o perioadă de îndelungi tatonări cu cele două Scaune apostolice, pe care regimul comunist de la Bucureşti nu le acceptase din cauza liniei politice care i se dicta de la Moscova. De acum, România încerca să-şi traseze o politică internaţională proprie, prin care factorul bisericesc trebuia să joace un rol important. Imaginea de epocă ilustrează întocmai noua viziune a statului român în relaţiile internaţionale, prin prezenţa lui Dumitru Dogaru, secretarul general al Departamentului cultelor, alături de întâistătătorul român, la sosirea la Bucureşti a patriarhului Athenagoras. Momentul a fost fructificat cât mai mult de către patriarhul român, atât ca un prilej de recunoaştere în planul diplomaţiei eclesiastice, cât mai ales ca o premisă pentru neutralizarea politicii ateiste promovate de regimul comunist. O lună mai târziu, Patriarhia Română era vizitată de cardinalul Vienei, Franz König. Era începutul deschiderii internaţionale atât a Bisericii Ortodoxe Române, cât şi a unui stat care se manifesta rebel în lagărul socialist.



.jpg)