Palatul mitropolitan din Cernăuţi

În urma repetatelor intervenţii ale mitropolitului Evghenie Hacman al Bucovinei, în decembrie 1860, Ministerul Cultelor de la Viena îl însărcină pe tânărul arhitect Josif Hlavka să propună o schiţă de proiect privind ridicarea unui palat eclesiastic. Ideea utilizării unui stil mauro-bizantin oferită de arhitectul ceh a fost acceptată de înaltul prelat, urmând ca ridicarea noii construcţii să fie sprijinită de un comitet format din eparhiotul bucovinean, vicarul Teofil Bendela, şi Eudoxiu Hurmuzachi, primarul de Cernăuţi. La 13 aprilie 1864 a fost sfinţit locul de construcţie. Materialul de construcţie a fost folosit cel din zonă, iar cel lemnos a provenit din fondul forestier bisericesc. De la Viena au fost aduşi meşteri cioplitori, iar forţa de muncă a fost asigurată de localnici. La 1866 s-a început zidirea facultăţii de teologie, cu Biserica "Sf. Trei Ierarhi", apoi din 1871, la răsărit, a fost ridicată reşedinţa mitropolitană, numit presbiteriu. Construcţia a fost dată în utilizare în etape, fiind terminată în 1878 prin amenajarea Parcului "Dominic". Parterul palatului mitropolitan a fost folosit pentru chiliile personalului monahal de la paraclisul mitropolitan, iar la etaj se aflau sala de şedinţe a Consiliului Eparhial, reşedinţa vicarului şi sala sinodală, unde la 28 noiembrie 1918 s-a votat unirea cu Regatul român. Din sala sinodală se ajungea în saloane, biblioteca mitropolitană şi reşedinţa eparhială. În prezent, acest întreg edificiu constituie corpul central al Universităţii "Yurii Fedkovici".