În 18 decembrie 1892, la „Mariinsky Theatre”, în Sankt Petersburg (Rusia), sub bagheta dirijorului italian Riccardo Drigo, avea loc prima reprezentație publică a baletului „Spărgătorul de nuci”, de Piotr Il
Papa cere socoteală radicalismului de piaţă
Ziarul german Die Zeit analizează `ntr-un articol din data de 7 iulie 2009, intitulat „Papa cere socoteală radicalismului de piaţă“ şi semnat de jurnalistul Ludwig Greven, recenta enciclică pe teme sociale a conducătorului Bisericii Romano-Catolice, numită sugestiv „Caritas in veritate“. Ideea centrală a acestui act oficial este `nnoirea morală a principiilor după care funcţionează economia mondială actuală. Autorul articolului subliniază mai `ntâi contextul apariţiei acestei enciclice, cu doar o zi `naintea `nceputului summit-ului G8 din localitatea LâAquila (Italia) şi cu trei zile `naintea vizitei oficiale pe care preşedintele american, Barack Obama, o desfăşoară la Vatican. Printre recomandările făcute de Benedict al XVI-lea şefilor statelor celor mai dezvoltate ale lumii, se regăseşte şi `ndepărtarea de o libertate economică greşit `nţeleasă, căci convingerea potrivit căreia economia pretinde autonomie şi elimină orice influenţare morală l-a silit pe om să abuzeze distructiv de economie. Nu globalizarea ar fi o problemă `n opinia papei, care o priveşte ca pe o şansă nemai`ntâlnită de a `mpărţi bogăţia pe tot mapamondul, ci falsa ei `ntrebuinţare, care creează noi scindări `ntre popoare şi `n interiorul acestora. O cauză fundamentală a acestei evoluţii ar fi orientarea economiei exclusiv spre dorinţa de profit. De aceea, Papa Benedict al XVI-lea pretinde o regularizare şi restructurare profundă a sistemului de capital, potrivit punctelor de vedere morale. Toată activitatea umană, inclusiv cea economică, trebuie să `şi aibă propriile măsuri etice. În continuare, autorul articolului, Ludwig Greven, apreciază faptul că actualul suveran pontif nu continuă linia `naintaşului său cu privire la abordarea temei economice generale: Benedict se `ndepărtează `ncet de `naintaşul său Ioan Paul al II-lea, care după sfârşitul comunismului arătase simpatie faţă de un liberalism al pieţei, şi se apropie mai mult de reformatorul Paul al VI-lea. Acesta din urmă a cerut, `n cunoscuta lui enciclică Populorum progresio (Progresul popoarelor), o dezvoltare unitară şi dreaptă - o idee apreciată de Benedict şi care se doreşte a fi continuată de acesta. Pentru Întâistătătorul Bisericii Catolice solidaritatea şi subsidiaritatea sunt laitmotive. Nu statul singur este responsabil pentru ordinea morală, ci toţi trebuie să se simtă pentru toate responsabili. Aici se `nscrie şi responsabilitatea ţărilor dezvoltate, dar şi obligaţia sindicatelor faţă de şomeri. Articolul se `ncheie cu aprecierea conform căreia, Benedict al XVI-lea `ncepe să se implice şi `n dezbaterile cu teme sociale şi politice, după ce o perioadă s-a angajat cu precădere `n discuţii pe probleme de credinţă. Atingerea scopului dreptăţii globale şi de durată presupune reforme radicale, atât pentru manager, cât şi pentru client, care trebuie să `şi schimbe stilul de viaţă. Atât la nivel local, cât şi la nivel global.