În 18 decembrie 1892, la „Mariinsky Theatre”, în Sankt Petersburg (Rusia), sub bagheta dirijorului italian Riccardo Drigo, avea loc prima reprezentație publică a baletului „Spărgătorul de nuci”, de Piotr Il
Părintele Alexandru Misirliu în temniţa comunistă
S-a născut la 9 mai 1906 în familia unui plugar din Căneştii Buzăului. După şcoala primară din comuna natală, se înscrie pentru admitere la Liceul „Alexandru Hâjdeu” şi la Seminarul teologic din Buzău, intrând la ambele cu bursă. A urmat Seminarul teologic, pe care l-a absolvit în 1926, apoi între 1928-1934 cursurile facultăţilor de Teologie şi Litere din Bucureşti. Tot la Buzău, tânărul Misirliu a obţinut diploma de învăţători în urma cursurilor frecventate la Şcoala Normală „Spiru Haret”. În 1926-1928 a fost pedagog la seminarul buzoian. Pentru a putea urma cursurile universitare, de la 1 octombrie 1928 Alexandru Misirliu a lucrat ca impiegat la Palatul de Justiţie din Bucureşti. Aici a funcţionat până în 1941, totodată suplinind catedre de limba latină la licee bucureştene, precum „Matei Basarab”, „Mihai Eminescu” sau „Ion Heliade Rădulescu”. La 29 iunie 1935, Alexandru Misirliu intră în cler, primind darul diaconiei pe seama Mănăstirii Ciorogârla de lângă Bucureşti. La 22 decembrie 1940 este hirotonit preot pe seama Parohiei „Sfântul Alexandru” din cartierul bucureştean Colentina. O vreme este profesor la Seminarul Teologic „Nifon Mitropolitul” din Bucureşti. În plan politic a activat după 23 august 1944, când, la recomandarea preotului Dumitru Rădulescu, s-a înscris în Partidul Naţional Ţărănesc. În 1946 a aderat la facţiunea ţărănistă condusă de dr. Nicolae Lupu. Ajunge preşedintele filialei de partid din Circumscripţia nr. 18 din Bucureşti. În această calitate este anchetat de Siguranţa comunistă în septembrie 1947, în urma unui denunţ calomnios cum că ar fi făcut propagandă pentru partidul condus de Iuliu Maniu. Aceasta se întâmpla în contextul desfiinţării Partidului Naţional Ţărănesc şi al judecării liderilor ţărănişti în frunte cu Iuliu Maniu. La puţin timp este eliberat. Este arestat din nou în noaptea de 15 spre 16 august 1952, sub învinuirea de fost şef al unei structuri PNŢ-Lupu. După o anchetă sumară efectuată la Securitatea din Bucureşti, prin Decizia comisiei Ministerului Afacerilor Interne din 11 septembrie 1952, părintele Alexandru Misirliu primeşte o pedeapsă administrativă de 60 luni în colonie de muncă. La 13 ianuarie 1953 este internat în colonia de muncă de la Valea Neagră de pe şantierul canalului, pentru ca la 15 iulie 1953 să fie transferat în centrul de triere de pe lângă Penitenciarul Văcăreşti. La 8 august 1953 este eliberat din Penitenciarul Văcăreşti, întorcându-se astfel la Parohia „Sfântul Alexandru”-Colentina.