Deschizând filele volumului de Scrieri ale Sfântului Antim Ivireanul, reeditat de Editura Basilica în anul 2016, şi citind cuvântul înainte semnat de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Rom
Părintele Alexie Bârcă, slujitorul mult-încercat
S-a născut la 6 februarie 1901, într-o familie de preoţi de peste şase generaţii, în Corestăuţii Hotinului. După şcoala primară, a urmat Liceul "B.P. Hasdeu" din Chişinău, apoi a început cursurile Facultăţii de Matematică din Cernăuţi.
Însă chemarea slujirii credinţei strămoşeşti a fost mai puternică, determinându-l să urmeze Teologia în capitala Bucovinei şi obţinând licenţa cu o teză despre etica personajelor lui Tolstoi şi Dostoievski. După ce timp de şase ani fusese cântăreţ la biserica din satul natal, în 1929 a fost hirotonit pe seama Parohiei Bagrăneşti-Soroca, iar din 1936 a slujit la Răşcani-Bălţi. La cedarea Basarabiei în 1940, a cunoscut refugiul în România, timp de un an de zile slujind la Sibişeni-Alba. După eliberarea Basarabiei, părintele Alexie a revenit la parohia sa, însă numai până în 1944. Împreună cu familia s-a refugiat, din nou, la Păuşeşti-Măglaşi din jud. Vâlcea, după care, din decembrie acelaşi an, a ocupat postul de bibliotecar la Patriarhia Română şi de preot misionar la câteva fabrici bucureştene. De la 1 septembrie 1949 şi până la trecerea la cele veşnice, din august 1986, părintele Alexie a slujit cu devotament la Bisericuţa Bucur din Capitală.



.jpg)