Părintele Constantin Coadă sub persecuţia comunistă

Unul dintre slujitorii ortodocşi poate prea puţin cunoscut pentru suferinţele suportate în perioada comunistă este părintele Constantin Coadă din Constanţa. S-a născut la 5 septembrie 1896 într-o familie de plugari din Gălbiori, jud. Constanţa. După absolvirea şcolii primare din satul natal (1908), tânărul Coadă a urmat Seminarul Teologic „Sfântul Apostol Andrei“ din Galaţi, pe care l-a absovit în anul 1917. Doi ani mai târziu este hirotonit preot pe seama Parohiei Mihai Bravu, jud. Brăila, unde slujeşte până în 1925. După obţinerea licenţei în teologie este transferat la Parohia Hârşova, unde va sluji între 1925 şi 1929. Deoarece încă din 1927 ocupa postul de protoiereu de Cernavodă, în 1929 este transferat în acest oraş, unde slujeşte până în 1943. Pe postul de protoiereu de Hârşova funcţionează până în 1939, după care în 1943 este numit consilier referent la Episcopia Constanţei, din acest motiv fiind mutat la Parohia „Sf. Împăraţi Constantin şi Elena“ din Constanţa, alături de preotul Teodor Samoilă. Devine unul dintre preoţii de notorietate din eparhia dobrogeană, fiind păstrat în funcţia de consilier inclusiv după 1945. De altfel, prietenia pe care o avea cu liderul liberal Radu Roşculeţ îl va implica inevitabil în activitatea partidului liberal condus de acesta. Activitatea politică a părintelui Coadă era mai veche, deoarece fusese cooptat în partidul liberal încă din vremea slujirii la Hârşova, între 1933 şi 1934, făcând parte chiar din comitetul judeţean al acestei organizaţii politice. Din 1947 este nevoit să renunţe la postul de consilier administrativ, rămânând slujitor la biserica constănţeană „Sf. Împăraţi“. Slujeşte şi este aproape de credincioşii săi, cu discreţie şi fără să manifeste vreo activitate ostilă regimului comunist. Cunoscut în Constanţa ca un slujitor cu un trecut politic şi bisericesc activ, la 15 august 1952, preotul Constantin Coadă este arestat de Securitate. Este anchetat în condiţii dure la Securitatea din Constanţa, fără însă a i se elibera vreun mandat de arestare. Părintele Coadă primeşte o detenţie administrativă de 60 de luni colonie de muncă. Declarat „inapt pentru muncă“ din punct de vedere medical, părintele Coadă nu este trimis la Canal, ci la Spitalul Penitenciar Văcăreşti din Bucureşti. Starea medicală în care se afla l-a ajutat să nu fie triat la Bucureşti pentru muncă silnică, ajungând astfel, din nou, la Constanţa. Pentru că nu ar fi făcut faţă muncilor care se prestau la Canal, la 8 septembrie 1953 este eliberat din Penitenciarul Constanţa.