Părintele Constantin Marin în temniţa comunistă

S-a născut la 23 iunie 1894, în familia preotului Costin Marin din localitatea Ungureni, judeţul Tecuci (în prezent comuna Munteni, judeţul Galaţi). Între 1902 și 1907 a urmat cele cinci clase primare în localitatea natală, apoi între 1908 și 1916 Seminarul Teologic „Sfântul Apostol Andrei” din Galaţi. După un an de la absolvirea seminarului, la 9 septembrie 1917 tânărul Constantin Marin primeşte darul preoţiei pe seama Parohiei „Sfânta Cuvioasă Parascheva” din satul Mândreşti, judeţul Tecuci (azi în comuna Valea Mărului, judeţul Galaţi). Un an mai târziu îl găsim pe părintele Marin slujind la Parohia „Sfântul Neculai” din satul Ţepu, judeţul Tecuci. În anul încheierii Primului Război Mondial, părintele Marin ajunge să slujească în localitatea natală, în biserica în care fusese botezat şi probabil încă mai slujea tatăl său. După 1923 urmează cursurile Facultăţii de Teologie de la Cernăuţi, unde obţine diploma de licenţă în anul 1928. Ca deţinător al licenţei în teologie, acum părintele Constantin Marin se putea transfera într-o parohie urbană. De la 1 iunie 1930, părintele Constantin Marin a slujit la Parohia „Sfântul Dumitru” din Tecuci. Ajutat de credincioşii săi, a iniţiat un amplu program de renovare a locaşului de cult şi de reînviere a activităţii pastoral-misionare. De asemenea, a construit o casă parohială. În urma cutremurului din toamna anului 1940, părintele Marin a început repararea bisericii, apoi a picturii interioare. A înlăturat turla-clopotniţă care se prăbuşise, ridicând o altă clopotniţă în incinta parohială. Ca mulţi alţi preoţi din epocă, părintele Marin s-a implicat în politică, în anul 1936 devenind membru al Partidului Naţional-Creştin condus de poetul Octavian Goga. Ajunge în forul judeţean de conducere al acestui partid şi chiar lider, încât în perioada guvernării Goga (decembrie 1937 - februarie 1938), timp de 22 zile ocupă postul de ajutor de primar al oraşului Tecuci. Pentru acest trecut politic, dar şi datorită statutului său în comunitatea tecuceană, după 1945 este urmărit de către autorităţile comuniste. Documentele la care am avut acces sunt prea puţine pentru a contura problema urmăririi părintelui Marin de către organele de represiune comuniste. Într-un referat al Securităţii din 1950 se găseşte într-o exprimare lapidară motivul pentru care era urmărit în acel moment: „Numitul Constantin Marin întreţine legături cu fiul său, care în prezent se află în colonia de muncă Canalul Dunăre-Marea Neagră”. Era evident vorba de faptul că părintele Marin, în calitate de tată, îşi vizita fiul aflat în detenţie la canal şi îi ducea pachete cu alimente. Fiul său, Florin Marin, ca elev al Liceului Teoretic din Tecuci în anul 1949 fusese arestat, apoi condamnat la 4 ani închisoare corecţională „pentru activitate în FDC”. Tot într-o menţiune lapidară în documentele Securităţii se arată că părintele Constantin Marin „întreţine legături cu elemente ostile din rândul preoţilor, cu care discută chestiuni politice”. Nu ştim cât de veridice erau acuzaţiile, dar acestea au constituit motivele care au condus la arestarea părintelui în noaptea de 15 spre 16 august 1952.

La percheziţie i s-au reţinut câteva cărţi în limba germană, considerate corp delict.

După o anchetă sumară desfăşurată în ziua de 15 septembrie 1952 la Securitatea din Tecuci, părintele Constantin Marin primea o detenţie adminis­trativă de 60 de luni în colonie de muncă. A cunoscut colonia de la Capu Midia, apoi la 14 iulie 1953 a fost transferat în centrul de triere Bucureşti, aflat pe lângă Penitenciarul Văcăreşti. De aici, la 5 septembrie 1953 a fost eliberat. În schimb, fiul său a continuat să sufere rigorile gulagului românesc încă un an la canal, după expirarea termenului de pedeapsă.