Părintele Constantin Sârbu despre Biserica „Parcul Călăraşi - Bariera Vergului“ din Bucureşti

La 1 noiembrie 1938, părintele Constantin Sârbu era numit paroh al noii parohii de la Bariera Vergului din Bucureşti. Parohia se afla la limita estică a Capitalei, într-o zonă în care problemele sociale erau de notorietate, iar lăcaşul de cult lipsea. Însă părintele Sârbu avea o bogată experienţă în activitatea misionară, astfel încât situaţia în care se afla parohia nu îl descuraja. Era convins că numai prin rugăciune şi muncă va învinge toate greutăţile care i se prefigurau. Iniţial a slujit într-o încăpere de la subsolul "Aşezămintelor Regina Elena", aflate în apropiere, devenind doctorul sufletelor pacienţilor trataţi aici. După îndelungate demersuri pentru achiziţionarea terenului, în 1942, părintele Constantin Sârbu scria mareşalului Ion Antonescu: "Enoriaşii Parohiei Parcul Călăraşi, din Bariera Vergului, au izbutit, după 3 ani şi jumătate de aşteptare şi suferinţă, să-şi capete terenul pentru construcţia bisericii sale. De nu aţi fi fost Domnia Voastră, care să încredinţaţi IPS Patriarh rezolvarea prin arbitraj definitiv a dificultăţilor ce se puneau în calea obţinerii terenului bisericii, enoriaşii ar mai fi aşteptat alţi ani de zile şi tot nu ar fi putut intra în posesia terenului respectiv. […] Dar creştinii din Bariera Vergului vor să răspundă la fapta Domniei Voastre cu fapte: vor adică să se apuce de îndată să-şi facă biserica. Au adunat până acum, prin donaţiuni, cca 100.000 cărămizi, 500 m.c. pietriş, 500 m.c. nisip. Un om de inimă ne donează caloriferul şi instalaţia lui cu aer condiţionat, a cărui valoare atinge suma de cca 3 milioane. Un alt creştin donează pictura bisericii. Fetele şi femeile creştine din parohie, printr-o contribuţie lunară de 100 lei, fac catapeteasma bisericii. Fabrica Koşca ne dă ţigla pentru acoperiş. Noi înşine am strâns suma de cca 1 milion. Dar toate aceste donaţiuni mari pentru vremurile noastre sunt totuşi f. neînsemnate, în raport cu ceea ce ne trebuie". Aşa se face că la 28 iulie 1943, în prezenţa mareşalului, era pusă piatra de temelie a Bisericii "Sf. Împăraţi Constantin şi Elena", despre care părintele spunea că urma să aibă un subsol impunător, cu săli de lectură şi o sală de conferinţe, altfel spus "biserica culturii". "Deasupra, spunea părintele, sub măiastra catapeteasmă, va fi biserica credinţei. Şi mai târziu, nădăjduim să înfiinţăm un orfelinat pentru fetiţe, o cantină pentru infirmi şi bătrâni, asupra cărora văpăile acestui altar să-şi reverse lumina alinătoare." Proiectul părintelui Constantin a fost finalizat, cu mari greutăţi, la 17 aprilie 1949, cu ocazia sfinţirii săvârşite de ierarhul Nifon Criveanu, fost mitropolit al Olteniei.