Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Historica Părintele Damian, arhondarul de la Cernica

Părintele Damian, arhondarul de la Cernica

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Historica
Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 25 Mai 2010

A fost ucenicul ieroschimonahului Ghelasie de la Cernica, de la care a învăţat că unui monah îi sunt caracteristice smerenia, ascultarea şi sărăcia. Intrat în obştea Mănăstirii "Cernica" în anul 1926, părintele Damian a refuzat preoţia, dedicându-se în totalitate rugăciunii monahiceşti. Timp de 15 ani a fost arhondarul mănăstirii cernicane. Deşi poate ispitele erau multe, părintele Damian nu a plecat niciodată din mănăstire, fiind călugărul care mereu, cu bucurie, primea credincioşii care cercetau oamenii rugăciunii şi încercau să ajungă pe calea cea dreaptă. Îşi avea chilia pe Ostrovul "Sfântul Nicolae", aproape de cimitirul mănăstirii. În timpul liber zăbovea numai în cimitir, aprinzând candelele celor răposaţi, cugetând neîncetat la ceasul morţii. Întrebat odată ce fapte bune sunt necesare monahilor, părintele Damian a răspuns: "Întâi, neieşirea din mănăstire. Călugărul nu trebuie să iasă, dacă se poate niciodată, din mănăstire; iar dacă iese, numai la mare nevoie şi pentru un ceas, două. Apoi, repede să se reîntoarcă la mănăstire, pentru că i se răceşte sufletul, îi slăbeşte credinţa, îi rămân nefăcute rugăciunea şi canonul şi îşi pierde liniştea". În anul mântuirii 1993, la vârsta de 88 de ani, părintele Damian trecea în lumea drepţilor pentru care vieţuise.