Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Historica Părintele Dinu Soare sub persecuţia comunistă

Părintele Dinu Soare sub persecuţia comunistă

Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 27 Noi, 2015

S-a născut la 30 octombrie 1909 în satul Izvoarele, judeţul Olt. După şcoala primară, tânărul Soare a urmat Seminarul teologic din Huşi, unde a absolvit în anul 1931. În 1933 a primit darul hirotoniei pe seama Parohiei Satălmâş (astăzi încorporat în oraşul Ezer, din Bulgaria, fostul judeţ Caliacra). Un an mai târziu a primit în slujire şi Parohia Carapcea (astăzi Crapeţ, din Bulgaria, fostul judeţ Caliacra). În 1938 a fost transferat la Parohia Duranlar (astăzi Duranculac, din Bulgaria, fostul judeţ Caliacra). În activitatea pastoral-misionară, părintele Soare s-a confruntat permanent cu greutăţile de ordin material, deoarece populaţia era foarte săracă, dar şi din cauza ata­cu­rilor comitagiilor (bulgari or­ga­nizaţi în bande, care terorizau autorităţile române din Cadrilater).

La cedarea Cadrilaterului în septembrie 1940, părintele Soare a fost nevoit să se refugieze în România, până în 1944 primind în slujire Parohia Corbu de Jos (astăzi comuna Corbu, judeţul Constanţa). Ulterior a slujit la Parohia Piatra din comuna Sibioara (astăzi în comuna Lumina), judeţul Constanţa.
După instaurarea regimului comunist în România, părintele Soare a adoptat o atitudine rezervată. În vara anului 1949, în cadrul unei şedinţe conspirative se întâlneşte cu liderul grupului armat anticomunist din Dobrogea, Gogu Puiu. Aproape trei ani mai târziu, Securitatea află de relaţia sa cu luptătorul dobrogean. După o anchetă la Securitate, părintele Soare acceptă să devină informator. Totuşi, în decembrie 1952, părintele Soare a primit un manifest prin care localnicii erau încurajaţi să sprijine lupta armată anticomunistă, document pe care nu l-a prezentat organelor de represiune. Din acest motiv, la 17 martie 1953, părintele Soare este arestat de Securitate. În urma anchetei de la Securitatea Constanţa, într-un referat se considera că părintele Soare „a căutat să ducă în eroare organele Securităţii Statului cu privire la difuzarea unui manifest contrarevoluţionar”, astfel propunându-se o condamnare administrativă pentru un termen de 60 luni în colonie de muncă. Prin decizia comisiei Ministerului Afacerilor Interne a primit o condamnare administrativă de 36 luni, sub învinuirea de „activitate în bandă teroristă şi ducerea în eroare a organelor de Securitate”. A cunoscut penitenciarul de la Constanţa, Centrul de Triere Bucureşti (iunie 1953) şi coloniile de muncă de la Galeşu (iunie 1953) şi Oneşti (august 1953). În contextul desfiinţării coloniilor de muncă şi în urma cercetării de către o comisie a Ministerului Afacerilor Interne, la 1 mai 1954 părintele
Dinu Soare a fost eliberat din colonia de muncă Oneşti.