Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Historica Părintele Dumitru Manea din Săpata de Jos, judeţul Argeş, în temniţa comunistă

Părintele Dumitru Manea din Săpata de Jos, judeţul Argeş, în temniţa comunistă

Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 27 Feb, 2017

S-a născut la 1 decembrie 1927, în familia preotului Toma Manea din satul Cerşani, comuna Suseni, judeţul Argeş. După obţinerea licenţei în teologie, tânărul Dumitru Manea a primit darul preoţiei, în 1954 ajungând să slujească la Parohia Mârţeşti, comuna Săpata, judeţul Argeş. Potrivit documentelor din arhivele Securităţii, aflăm că părintele Manea nu a făcut politică în perioada interbelică.

La 8 februarie 1958, a fost arestat şi trimis în ancheta Securităţii din Piteşti. Motivul l-a constituit conflictul iscat între preotul Manea şi reprezentanţi ai autorităţilor locale. La 10 ianuarie 1958, zi în care fostul preşedinte al Prezidiului Marii Adunări Naţionale a RPR, Petru Groza, era înmormântat la Bucureşti de către un sobor de ierarhi ortodocşi, preotul Manea a refuzat să tragă clopotele la biserica din Mârţeşti, conform notei telefonice pe care o primise cu o zi înainte de la protopopiat. Mai mult decât atât, în mod ostentativ, preotul Manea a plecat din localitate, la Piteşti, unde îşi avea domiciliul. Pe 11 ianuarie, părintele Manea a avut o dispută cu preşedintele Sfatului Popular din localitatea Săpata, care l-a acuzat că nu se supune politicii partidului şi a guvernului RPR, din cauza originii sale sociale, de chiabur. Discuţia între cei doi s-a radicalizat, preotul spunând că „Petru Groza a dus o politică împotriva Bisericii, a vândut ţara ruşilor şi cât trupele ruseşti vor fi la noi, nu poate fi vorba de libertate”. De asemenea, a mai afirmat că, din cauza politicii duse de Groza, familia sa a avut de suferit, părinţii săi devenind chiaburi şi sora sa fiind exclusă din serviciu. Tot pentru a-şi motiva gestul, părintele Manea ar mai fi spus că „el nu este plătit de fostul preşedinte al Marii Adunări Naţionale ca să-i facă slujbe”. Conflictul a fost consemnat de către împuternicitul raional de culte, care prin Ministerul Cultelor a cerut caterisirea preotului Manea. În consecinţă, la 25 ianuarie 1958, părintele Manea a fost suspendat din serviciul parohial şi trimis în judecata consistoriului eparhial. În stadiul actual al cercetărilor nu avem cunoştinţă de sentinţa consistoriului eparhial, dar ştim că, la puţin timp, părintele a fost arestat de Securitate. Ancheta de la Securitate a fost sumară, încât trimiterea părintelui Manea în justiţie s-a produs repede. Prin Sentinţa nr. 117 din 28 martie 1958 a Tribunalului Militar Craiova, în deplasare la Piteşti, a fost condamnat la 7 ani închisoare corecţională pentru infracţiunea de „uneltire contra ordinii sociale, prin agitaţie”. A cunoscut penitenciarele de la Piteşti (februarie 1958), Craiova (1958) şi Gherla (1958), dar şi lagărele de muncă forţată de la Salcia (octombrie 1958), Giurgeni (1962 şi mai 1963) şi Periprava (mai 1962). La 13 aprilie 1964 a fost eliberat din lagărul de la Giurgeni.