Părintele Dumitru Moldovanu în temniţa comunistă

S-a născut la 24 octombrie 1903, în familia preotului Ioan Moldovanu din Salcia, judeţul Soroca. Ca şi ceilalţi cinci fraţi ai săi, după absolvirea şcolii primare de la Mănăstirea Japca, tânărul Dumitru a urmat calea preoţească, în 1918 înscriindu-se la Seminarul Teologic de la Edineţ. Şcoala teologică şi-a continuat-o cu anul V la Seminarul din Chişinău, apoi din nou la Edineţ, finalizând-o în anul 1928 la Seminarul din Dorohoi. Totodată, în 1921, s-a înscris la Şcoala Normală din Iaşi. În 1928 a fost hirotonit pe seama Parohiei Iacobeni, comuna Dângeni, judeţul Botoşani, pentru ca, din mai 1940 să slujească la Tufeştii de Sus, judeţul Iaşi. În 1932, preotul Dumitru Moldovanu s-a angrenat în acţiunea de redescoperire spirituală iniţiată de Mişcarea legionară, din acest motiv, în decembrie 1933 - ianuarie 1934, fiind arestat de Siguranţă. În campaniile electorale din 1932/1933 şi 1937 a candidat pe listele Partidului "Totul pentru Ţară" - Botoşani; în august 1934 a participat la activităţile din tabăra legionară de pe muntele Rarău şi între iulie - septembrie 1936 a condus tabăra de muncă de la Vlăsineşti, de lângă Săveni, judeţul Botoşani. În timpul regimului carlist, preotul Moldovanu a fost arestat şi deţinut între septembrie-decembrie 1938 în lagărul de la Vaslui, apoi, pentru o scurtă perioadă de timp, în cel de la Sadaclia. Sub guvernarea naţional - legionară a activat în cadrul senatului legionar din Botoşani, a sfinţit o troiţă la Guranda, iar cu sprijinul Subsecretariatului de Stat pentru Culte, în octombrie 1940, a fost numit paroh la Tulbureni, lângă oraşul Botoşani. La rebeliune, părintele Moldovanu, alături de alţi preoţi botoşăneni, a slujit în Biserica Uspenia din Botoşani, fără să se opună ordinei instituite de generalul Ion Antonescu. Între 6 august - 15 decembrie 1942, părintele Moldovanu a slujit ca misionar în Parohia Braşovanovca, judeţul Tiraspol, din Transnistria. Ca preot a depus eforturi mari pentru refacerea materială şi spirituală a celor 862 de familii, respectiv 3.731 de suflete, şi a reparat Biserica "Acoperământul Maicii Domnului", sfinţind-o la 25 octombrie. Pentru că Siguranţa îl avea în evidenţe cu activitatea legionară interbelică, după întoarcerea în ţară, de Crăciunul anului 1942, părintele Moldovanu a fost reţinut şi trimis, până în ianuarie 1943, în lagărul de preoţi de la Mănăstirea Tismana. La 12 decembrie 1943, părintele Moldovanu a fost numit paroh la Parohia Ştirbăţ, comuna Chilişeni, judeţul Suceava. Ulterior, între septembrie 1944 şi august 1945 a fost mobilizat căpitan confesor militar, pentru activitatea sa de pe front primind Ordinul "Coroana României în grad de cavaler, cu spade şi panglica de virtute militară". După instalarea regimului comunist, părintele Dumitru Moldovanu a fost permanent urmărit, pentru ca la 14 aprilie 1952 să fie arestat de Securitate. A fost acuzat de activitate legionară în perioada interbelică, alături de alţi foşti legionari din Iacobeni. A primit o condamnare administrativă de 24 luni, în închisorile şi coloniile de muncă de la: Suceava (1952 - decembrie 1953), Rahova, Văcăreşti (1953), Ghencea, Ocnele Mari (1953) şi Gherla (septembrie 1953-1954). La 10 iunie 1954, părintele Moldovanu a fost mutat în arestul Securităţii din Suceava, pentru cercetări penale, deoarece era acuzat de "activitate antimuncitorească". La 30 septembrie 1955 a fost condamnat prin Sentinţa nr. 404 a Tribunalului Militar Iaşi la patru ani de temniţă grea, pentru infracţiunea de "activitate intensă contra clasei muncitoare". Însă, potrivit prevederilor Decretului nr. 421/1955, a fost graţiat şi eliberat la 1 octombrie 1955 din Penitenciarul Iaşi.