În 18 decembrie 1892, la „Mariinsky Theatre”, în Sankt Petersburg (Rusia), sub bagheta dirijorului italian Riccardo Drigo, avea loc prima reprezentație publică a baletului „Spărgătorul de nuci”, de Piotr Il
Părintele Emilian Doicu din Galaţi în temniţa comunistă
Emilian Doicu s-a născut la 1 mai 1905, în localitatea Dunărea, judeţul Constanţa, într-o familie de oameni simpli. După şcoala primară din localitatea natală, între 1916 şi 1924, tânărul Emilian a urmat Seminarul Teologic "Sfântul Andrei" din Galaţi, apoi, în 1924-1928, cursurile Facultăţii de Teologie din Bucureşti. Pentru a-şi putea face studiile superioare, a lucrat ca secretar la gimnaziul din Ianca, apoi, în 1925-1928, ca funcţionar la CFR. După obţinerea licenţei în teologie, Emilian Doicu s-a întors în Galaţi, fiind hirotonit diacon pe seama Episcopiei Dunării de Jos. A slujit în treapta diaconiei până în 1936, când a fost hirotonit preot pe seama Parohiei Mavromol-"Adormirea Maicii Domnului" din Galaţi. Ca unul care provenea dintr-o familie simplă, care cunoştea greutăţile şi neajunsurile ţăranului român, preotul Doicu a activat în rândurile Partidului Naţional Agrar, condus de poetul Octavian Goga. Pentru o perioadă de timp a fost chiar membru în Consiliul orăşenesc al acestui partid, însă numai până în 1938. Pentru această activitate politică, părintele Doicu a intrat în atenţia organelor de represiune comuniste. În urma unui denunţ, la 6 mai 1950, părintele a fost arestat şi trimis pentru 12 luni în "unitate de muncă" la Canal. Era acuzat că lansase "injurii la adresa armatei sovietice". Pe timpul detenţiei, familia părintelui a fost susţinută permanent de către episcopul Chesarie Păunescu, chiriarhul Dunării de Jos, situaţie care a fost etichetată de către Securitate ca "ajutor legionar". La 26 mai 1951, părintele Doicu a fost eliberat, întorcându-se la parohia sa. Libertatea sa a fost însă de scurtă durată. În contextul valului de arestări operat de Securitate în rândurile preoţilor, în "noaptea Adormirii Maicii Domnului" a anului 1952, Emilian Doicu a fost reţinut din nou. De data aceasta a primit o "detenţie administrativă" de 60 de luni în "colonie de muncă". A fost anchetat la Securitatea din Galaţi, în legătură cu lumea clericală din Galaţi şi despre activitatea partidului în care activase în perioada interbelică. Ulterior, a fost mutat la colonia Dudu (din 11 martie 1953), apoi la Securitatea Rahova (din 10 iulie 1953), pentru ca, la 18 august 1953, să fie eliberat din "Centrul de Triere" Bucureşti. Eliberarea sa a fost, probabil, rezultatul unei intervenţii din ierarhia bisericească la "conducerea de partid şi de stat".