Părintele Gavrilă Zob din Gherla, în temniţa comunistă

S-a născut la 2 iunie 1915 în Măgoaja, judeţul Someş (astăzi Cluj). După şcoala primară, a urmat Liceul de băieţi din Dej (1926-1934), apoi Facultatea de Teologie din Cernăuţi (1937-1942). În timpul studenţiei, tânărul Zob a lucrat ca subşef în administraţia Guvernământului Bucovinei (noiembrie 1941 - septembrie 1942). Tot în timpul studenţiei începe să se ataşeze de Mişca­rea Legionară, implicându-se într-o tabără de muncă. Gestul său de a păstra legăturile cu prieteni adepţi ai legionarismului, după interzicerea partidelor poli­tice, a condus inevitabil la ares­tarea lui în data de 18 oc­tombrie 1938 şi chiar condam-­ narea lui de către o instanţă militară din Cernăuţi la doi ani de închisoare corecţională. Execută doar 18 luni de detenţie, deoa­rece este amnistiat în cir­cums­- tanţele ascensiunii pe scena politică de la Bucureşti a Mişcării Legionare. Neputân­du-se întoarce în satul natal, căzut sub ocupaţia horthystă, la 5 octom- brie 1942 primeşte darul preoţiei din mâinile Epis­copului Vasile Stan al Maramureşului, în Cate­drala Mitropo­litană din Sibiu, pe seama Parohiei Nucşoara, din judeţul Hunedoara. Slujeşte aici până în aprilie 1946, când se întoarce în ţinutul natal. Se transferă la Parohia ortodoxă din Gherla, unde va sluji până în ianuarie 1949. Repară biserica afectată de războiul abia terminat şi profesează religia la Liceul „Petru Maior” şi la şcolile normale de băieţi şi fete, toate din Gherla. Ţine cateheze pentru adulţi şi întreţine o pastoraţie activă, care devine tot mai puţin compatibilă cu noile vremuri politice. La 29 ianuarie 1949 este arestat de Securitate sub acuzaţia de implicare în reorga­nizarea Mişcării Legionare. Este anchetat în condiţii extreme la Securitatea din Dej, unde i se consemnează numeroase decla­raţii, astfel încât prin presiuni fizice şi psihice să-şi recunoască „activitatea legionară”. În an­chetă este caracterizat astfel: „fire liniştită, mistică, nesincer în declaraţii”. Se pare că va fi fost vorba de încercarea unor legio­nari, în iunie 1948, de a afla de la părintele Zob despre numărul şi numele deţinuţilor din Peniten­ciarul Gherla, care avea această posibilitate. Totodată, părintele Zob a fost cel care ar fi procurat găzduirea acestor legionari pentru o scurtă perioadă de timp în oraşul Gherla. Odată procurate informaţiile, urma să se trimită ajutoare celor deţinuţi. În consecinţă, prin Sentinţa nr. 1557 din 11 octombrie 1949 a Tribunalului Militar Cluj, părintele Zob a fost condamnat la 10 ani temniţă grea pentru delictul de „uneltire contra ordinii sociale”. Cunoaşte penitenciarele de la Cluj (august 1949), Aiud (noiembrie 1949 şi 1956) şi Jilava (februarie 1959). În perioada 1952-1957, soţiei părintelui Zob i se interzice vorbitorul. Din acest motiv, prezbitera Draga Zob înaintea­ză o petiţie la Procuratura Militară din Cluj, însă fără succes. La expirarea perioadei de detenţie, prin Ordinul MAI nr. 10.041 din 10 ianuarie 1959, părintele Zob este mutat de la Aiud în lagărul de muncă forţată de la Culmea (februarie 1959), apoi la Periprava (octombrie 1959).

Părintele Zob este eliberat la 29 ianuarie 1963 din lagărul de la Peri­prava, interzicându-i-se să se întoarcă la locul de muncă avut la arestare. Este nevoit să lucreze ca muncitor necalificat pe un şantier din Cluj. Este reprimit în slujirea preoţească mai ales la insistenţele Episco­pului Teofil Herineanu al Clu­jului la Departamentul Cultelor. Este reabilitat de Consistoriul eparhial, după ce primeşte sentinţa de „oprire de la săvâr­şirea celor sfinte pe perioada detenţiei (1949-1963)”.

La 1 martie 1964, părintele Zob este numit la Parohia Hăşdate, judeţul Cluj, unde ridică o biserică şi duce o constantă activitate pasto­ral-misionară. În februarie 1976, părintele Zob se transferă la Parohia Gherla II, unde va sluji până la pensionare, în 1990.