Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Historica Părintele Gheorghe Golopenţa sub persecuţia comunistă

Părintele Gheorghe Golopenţa sub persecuţia comunistă

Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 16 Apr, 2015

S-a născut la 12 iunie 1911, în familia unor agricultori din localitatea Pecinişca, de lângă Băile Herculane, judeţul Caraş-Severin. După şcoala primară din satul natal (1922), tânărul Golopenţa a urmat Liceul „Traian Doda“, respectiv Academia Teologică, ambele din Caransebeş. Este hirotonit preot de către Episcopul Vasile Lăzărescu al Caransebeşului pe seama Parohiei Dalci, de lângă Centrul eparhial, totodată primind în administrare Parohia Var. Sub imboldul atmosferei create de înmormântarea grandioasă a celor doi legionari decedaţi în războiul civil din Spania, din 1937 preotul Golopenţa începe să simpatizeze Mişcarea Legionară. Aşa se face că în septembrie 1940 ajunge şef de cuib legionar în comunitatea pe care o păstorea. Totuşi, după abuzurile legionarilor din toamna aceluiaşi an, preotul Golopenţa se detaşează de această grupare politică. El chiar refuză să primească chemarea de a participa la rebeliunea legionară, din acest motiv fiind exclus din Mişcare. Chiar dacă se separase de Mişcarea Legionară încă din timpul guvernării, în perioada următoare, preotul Golopenţa a fost urmărit permanent de către organele de ordine antonesciene. În 1945, la cerere, este transferat la Parohia Tufări-Coromnic, de lângă golful râului Cerna (astăzi localităţile nu mai există din cauza scufundării lor la amenajarea lacului de acumulare al hidrocentralei „Porţile de Fier I“). Aici îşi regăseşte liniştea în mijlocul familiei sale, fiind mai aproape şi de locurile natale. În 1946 devine membru al Frontului Plugarilor, însă fără a milita. Totuşi, liniştea preotului Golopenţa s-a risipit în anul 1952. În baza unei liste întocmite de lucrători din Securitate, pornind de la evidenţele fostelor organe de ordine „burgheze“, în care figura ca şef de cuib şi chiar de sector legionar, în seara zilei de 18 iulie 1952 părintele Golopenţa este arestat şi casa percheziţionată. Nu i se găseşte nimic compromiţător, dar este trimis în ancheta Securităţii din Timişoara. În interogatoriile ce s-au desfăşurat în octombrie 1952, părintele a recunoscut activitatea sa politică. Între timp, la 1 septembrie 1952 soţia acestuia şi numeroşi credincioşi din Tufări înaintaseră un memoriu către Ministerul Afacerilor Interne prin care arătau nevinovăţia slujitorului lor şi cereau eliberarea. În rezoluţie, ministrul Alexandru Drăghici cerea lui Alexandru Nicolschi, subdirector al Securităţii Poporului, trimiterea cazului în analiza comisiei MAI. La rândul său, Nicolschi a propus internarea preotului Golopenţa în detenţie administrativă pentru 48 de luni. În consecinţă, preotul Golopenţa a cunoscut universul concentraţionar în penitenciarele de la: Timişoara (iulie 1952), Centrul Triere Bucureşti (noiembrie 1952), Galaţi (august 1953) şi Lugoj (martie 1954). La 15 iunie 1954 a fost eliberat din Penitenciarul Lugoj.