Părintele Gheorghe Grigoraș în temnița comunistă

S-a născut la 22 mai 1914 în familia unor agricultori din localitatea Oncești, județul Tecuci (astăzi în Bacău). După finalizarea studiilor teologice, în 1940 tânărul Gheorghe Grigoraș a primit darul preoției pe seama Parohiei Vultureni, fostul județ Tecuci. Aici a slujit până în 1942, când s-a transferat la Parohia Valea Rea, comuna Galbeni (astăzi comuna Nicolae Bălcescu, județul Bacău). În 1946 se transferă la Scărișoara, o parohie din comuna Corbasca, același fost județ Tecuci. La 28 noiembrie 1948, părintele Grigoraș este arestat de Securitate și domiciliul percheziționat, cu rezultat negativ. În parohie era cunoscut ca un oponent al regimului. De pildă, la 19 septembrie 1948, cu prilejul sărbătoririi ziarului „Scânteia” în localitatea Scărișoara, părintele Grigoraș a convocat un comitet pentru refacerea bisericii parohiale, sustrăgându-i astfel pe unii localnici de la eveniment. Nu era singurul gest al preotului. Un informator al autorităților locale arăta că la biserică, preotul se exprimase că guvernul „caută să îndepărteze Biserica de stat și în acest fel se vor pune biruri pe capul poporului”, în sensul că preoții nu vor mai fi plătiți de către stat. O altă acuzație care i s-a adus în ancheta de la Securitate a fost „omisiunea la denunț”.

Conform anchetei Securității, încă din aprilie 1948, preotul Gheorghe Grigoraș ar fi avut cunoștință de „organizația contrarevoluționară” din plasa Homocea, județul Tecuci, creată în aprilie același an și formată din 21 de persoane, cu profesiuni diferite: agricultori, învățători, avocați etc. De fapt, cei din Securitate considerau că organizația presupune o regrupare a legionarilor din această parte a județului Tecuci, care s-ar fi ocupat cu strângerea de bani și alimente pentru cei care se sustrăgeau de la arestarea de către autoritățile comuniste. Abia după aproape doi ani de la arestare, părintele Grigoraș a fost înaintat în justiție sub învinuirea de „omisiune la denunț pentru uneltire contra ordinii sociale”. Prin Sentința nr. 121 din 15 februarie 1950 a Tribunalului Militar Galați, părintele Grigoraș a primit o condamnare de 2 ani închisoare corecțională, pentru infracțiunea de „favorizare la uneltire contra ordinii sociale”. La puțin timp, urma ca părintele să fie eliberat. Însă după o detenție la Galați și alta la Jilava (pentru judecarea recursului la București), la 1 martie 1950 a mai primit o condamnare administrativă de 12 luni în unitate de muncă. În documente era arătat „bun în munca de șantier” și că „nu s-a manifestat ostil”. În aprilie 1951 a fost mutat la penitenciarul Văcărești, iar o lună mai târziu la Centrul de Triere București. La 30 martie 1952 a fost eliberat. A revenit în preoție ca paroh la Orbeni II (județul Bacău), unde a slujit până în 1974. În acest an s-a transferat la Parohia Ștefănești, județul Ilfov, de unde în ianuarie 1992 s-a retras la pensie.