Părintele Grigore Tudose din Tecuci sub persecuţia comunistă

Părintele Grigore Tudose s-a născut la 14 ianuarie 1894 în familia preotului Răducan Tudose din localitatea brăileană Ceacâru (azi Tufeşti). Între 1901 şi 1906 a urmat şcoala primară în oraşul Brăila, între 1908 şi 1916, Seminarul Teologic „Sfântul Andrei" din Galaţi, apoi, între 1923 şi 1927, Facultatea de Teologie din Cernăuţi. La un an după terminarea seminarului teologic, tânărul Grigore Tudose a primit darul preoţiei pe seama Parohiei „Sfântul Gheorghe" din Dobrineşti, comuna Nicoreşti, judeţul Tecuci. Aici a slujit până în 1931, când s-a transferat la Garnizoana Militară din Tecuci ca preot militar cu gradul de căpitan. Ulterior, primeşte în slujire Parohia „Adormirea Maicii Domnului", zisă „Precista", din oraşul Tecuci. Menţiunile lapidare din sursele fostei arhive a Securităţii nu ne ajută să reconstituim, fie şi parţial, activitatea depusă de preotul Grigore Tudose în parohia tecuceană „Precista". Ştim că a consolidat biserica în care slujea după cutremurul din toamna anului 1940.

De asemenea, a dus o intensă activitate pe terenul publicistic religios. În 1932, în calitate de redactor, el începe să editeze „Foaia duminicală ortodoxă", susţinută financiar prin „dania bunilor creştini şi a parohului bisericii Precista din oraşul Tecuci". Fiecare număr avea patru pagini, de fiecare dată conţinând Evanghelia duminicală însoţită de un comentariu. În aceeaşi perioadă, apărea periodicul „Viaţa sufletească", în opt pagini, prezentată de redactorul revistei „Biserica Ortodoxă Română" din epocă, ca fiind scos tot de Grigore Tudose, „cunoscut în oraş ca preot harnic şi inimos". Prin faptele sale, practic, părintele Tudose era unul dintre intelectualii de seamă ai oraşului Tecuci. De aceea, după instalarea regimului comunist, el a intrat în vizorul organelor de represiune. Şicanele din partea autorităţilor comuniste nu au întârziat să apară. Este urmărit în biserică, la predici, mai ales atunci când „caută să întărească credinţa în rândurile celor care participă la slujbă". Chiar şi aşa, părintele Tudose şi-a asumat condiţia de slujitor al Altarului, mai ales atunci când în 1949 mergea în pelerinaj la Mănăstirea Vladimireşti şi predica. Totodată, antecedentele sale politice din perioada interbelică au constituit motive ca organele de Securitate să-l aresteze în noaptea de 15 spre 16 august 1952. Trebuie spus că părintele Tudose, în cursul anului 1937, aderase la Partidul Naţional Creştin, condus de A.C. Cuza şi Octavian Goga, şi a devenit chiar membru al Consiliului judeţean de partid, se pare în vederea numirii într-un post de inspector la Ministerul Cultelor şi Artelor. Revenind la perioada comunistă, la 15 septembrie 1952, părintele Tudose a fost anchetat sumar la Securitatea Bârlad. A primit o decizie de condamnare administrativă pentru o perioadă de 60 de luni în colonie de muncă. După penitenciarul din Tecuci şi arestul Securităţii din Bârlad, părintele Tudose a cunoscut coloniile de muncă de la Capu Midia (7 noiembrie 1952), apoi pe cele de la Borzeşti (august 1953) şi Oneşti (octombrie 1953). În urma anchetării de către o comisie a Ministerului Afacerilor Interne, care l-a declarat „inapt pentru muncă", la 30 aprilie 1954 a fost eliberat din colonia Oneşti.