Părintele Ion Iordăchescu din Piteşti în temniţa comunistă

S-a născut la 5 iunie 1907, în familia preotului Gheorghe Iordăchescu, din localitatea argeşeană Vâlcele. După şcoala primară din satul natal (1914-1920), tânărul Iordăchescu a urmat Seminarul Teologic „Neagoe Vodă” din Curtea de Argeş (1921-1928) şi Facultatea de Teologie din Bucureşti (1928-1932). În timpul studenţiei, a fost profesor suplinitor (martie-iulie 1929) şi pedagog (1929-1933) la Seminarul Teologic argeşean, iar mai apoi profesor la Şcoala de cântăreţi bisericeşti din Curtea de Argeş (1933). La 25 octombrie 1933 a primit darul preoţiei pe seama Parohiei Spineni, judeţul Olt, în mai 1936 transferându-se la Parohia Găvana din Piteşti. În noiembrie 1941, s-a transferat la Parohia „Sfânta Treime” din Piteşti. Totodată a deţinut funcţii în aparatul administrativ eparhial, în calitate de consilier (februarie 1939 - august 1940), apoi de revizor (august 1942 - iunie 1949). În dosarul penal întocmit de Securitatea comunistă pe numele său nu apar alte date până la momentul arestării. La 16 decembrie 1960, părintele Iordăchescu a fost arestat. În anchetă a fost acuzat de trimiterea unor scrisori de ameninţare unor conducători ai autorităţilor locale. Abia în interogatoriul consemnat la 4 aprilie 1961, părintele „a recunoscut” că, după ce văzuse planul de sistematizare urbanistică prezentat la Palatul Culturii din Piteşti, în care figurau inclusiv Biserica „Sfântul Nicolae” (monument istoric, ulterior demolată) şi casa în care locuia, s-a decis să trimită câte o scrisoare anonimă, mai întâi prim-secretarului Comitetului regional Piteşti (13 iulie 1960), apoi prim-secretarului Comitetului orăşenesc al PMR şi secretarului Sfatului Popular Piteşti (21 august 1960), cu titlul „Nelegiuitule”. Scrisoarea avea următorul conţinut: „Nelegiuitule, Aţi hotărât să dărâmaţi locaşul sfânt din oraşul Piteşti, făcut cu trudă de oamenii cu suflet pe care i-aţi lăsat muritori de foame, tâlharilor! N-am văzut bestii mai haine ca voi, trădătorilor de ţară. Aveţi să daţi socoteală în faţa proprietarilor cărora le-aţi dărâmat clădirile! Dacă nu, vă vom jupui de vii, păcătoşilor!” Evident că, după o astfel de epistolă, la cererea partidului, Securitatea s-a pus în mişcare şi a ajuns la părintele Iordăchescu. La proces, părintele Iordăchescu nu a recunoscut nimic, deşi în sentinţă s-a precizat că „faptele sunt recunoscute şi dovedite prin raportul de expertiză grafică”. Totuşi, justiţia comunistă şi-a făcut datoria faţă de partidul-conducător.

Prin Sentinţa nr. 185 din 13 octombrie 1961 a Tribunalului Militar Craiova, în deplasare la Piteşti, părintele Iordăchescu a fost condamnat la 6 ani muncă silnică, pentru infracţiunea de „ameninţare cu săvârşirea de acte teroriste” (art. 207 Codul Penal). Părintele Iordăchescu a cunoscut penitenciarele de la Piteşti (octombrie 1961), Jilava (iunie 1962) şi Botoşani (iunie 1962).

În timpul detenţiei, în iulie 1962, a fost declarat „inapt pentru muncă”.

La 13 aprilie 1964, a fost eliberat din Penitenciarul Botoşani.