Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Historica Părintele Iovian Mureşan şi catedrala din Turda în perioada interbelică

Părintele Iovian Mureşan şi catedrala din Turda în perioada interbelică

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Historica
Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 17 Decembrie 2013

Până la Marea Unire de la 1918 românii ortodocşi din Turda nu aveau un lăcaş de cult reprezentativ. Cel care avea să trudească pentru ridicarea unei biserici româneşti în Turda a fost părintele Iovian Mureşan. După absolvirea Institutului teologic-pedagogic de la Sibiu (1891), părintele Mureşan avea să fie hirotonit pe seama Parohiei Trăsnea, din jud. Sălaj. Aici duce o intensă activitate pastoral-misionară, construieşte o şcoală confesională şi o casă parohială şi repară biserica în care slujea. Toate aceste realizări l-au recomandat pentru numirea în postul de protopop de Turda, care la vremea aceea avea sediul în comuna Viişoara (fost Agârbici). Ulterior, sediul protopopiatului se mută în Turda, părintele Mureşan fiind numit la o bisericuţă situată în cartierul românesc. Trecând peste toate greutăţile materiale, el a avut numeroase iniţiative de cultivare a credinţei strămoşeşti şi de propagare a culturii în rândul semenilor săi. A înfiinţat o bibliotecă, în 1904 a ridicat o şcoală confesională, a reparat biserica, a iniţiat ridicarea unui internat pe lângă Liceul românesc din Turda şi a fondat Cooperativa corpului didactic, practic revigorând comunitatea românească din vechiul oraş transilvan. Cu acest trecut pastoral-misionar bogat, după Marea Unire, părintele Mureşan era cel mai indicat pentru ridicarea unei catedrale româneşti reprezentative în Turda, aşa cum se proceda în mari oraşe transilvane. Aşadar, în 1920, Parohia Turda veche a cumpărat de la Primăria Turda o suprafaţă de teren situată în Parcul „Regina Maria“, în centrul oraşului, în vederea ridicării unei catedrale. Piatra de temelie a fost aşezată un an mai târziu. Biserica a fost finalizată în anul 1935, după planurile arhitectului Ion Traianescu şi cu sprijinul financiar al Băncii Arieşene, al Societăţii femeilor ortodoxe şi din numeroase donaţii ale particularilor şi ale unor firme. Lăcaşul, având hramul „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil“, reprezintă o simbioză între stilurile bisericeşti specifice celor trei mari provincii româneşti, cu elemente de arhitectură neoromânească. Construcţia are o formă de cruce, cu o turlă zveltă pe naos şi alte patru pe colţuri, iar pronaosul este format dintr-un impunător turn-clopotniţă, cu un frumos pridvor din coloane în partea superioară. Lăcaşul are o capacitate de 1.200 de credincioşi. Icoanele iconostasului au fost pictate de Petru Molda, iar interiorul lăcaşului de către Gheorghe Belizarie. Întregul mobilier al bisericii a fost executat de Aurel Pop din Tg. Mureş. Între odoarele catedralei menţionăm o icoană a Maicii Domnului căreia i se roagă credincioşi, adusă la începutul sec. al XX-lea în Parohia Turda. De asemenea, mai menţionăm prezenţa unei icoane a Mântuitorului, care poartă însemnarea: „Donată de o familie îndurerată de basarebeni, smulsă din sânul patriei. Rugaţi-vă pentru ei!“. Catedrala ortodoxă din Turda a fost sfinţită la 3 noiembrie 1935 de către episcopul Lucian Triteanu al Romanului. Această biserică are o semnificaţie istorică, fiind ridicată în memoria întâiului întregitor al poporului român, voievodul Mihai Viteazul. Părintele Iovian Mureşan a trecut la cele veşnice în anul 1939, fiind înmormântat, cu salve de tun, în cripta amenajată sub altarul bisericii pe care a construit-o.