Părintele Lazăr Măciucă în temniţa comunistă

S-a născut la 22 aprilie 1913, în localitatea hunedoreană Ocolişu Mare. După şcoala primară din satul natal şi din Hunedoara, din 1923 urmează Liceul de băieţi „Decebal“ din Deva, apoi Academia teologică din Sibiu. În 1937 primeşte darul hirotoniei pe seama parohiei din localitatea natală, uneori slujind şi în alte localităţi precum Silvaşul Inferior, cu filia Lingina sau Măceu (1940-1942). Încă din timpul studiilor la Sibiu este atras de ideea naţionalistă promovată de Mişcarea legionară, activând abia în timpul guvernării legionare din 1940-1941. Din cauza acestui trecut politic, în perioada comunistă a fost urmărit de organele de represiune, de cele mai multe ori fiind considerat un mare pericol la adresa regimului „democrat-popular“. În 1957 i s-a deschis un dosar de urmărire informativă pentru „activitate de instigare împotriva sectorului socialist al agriculturii şi manifestări duşmănoase la adresa regimului democrat-popular“. În fapt, acţiunea de colectivizare iniţiată de autorităţile locale din Ocolişu Mare nu avea succes, iar vinovat de această situaţie era văzut preotul Lazăr Măciucă, care uneori făcea aprecieri negative. Astfel, la 18 septembrie 1959 a fost arestat de Securitate şi trimis în anchetă la Deva. Prin acuzaţiile aduse de anchetatori, în mare parte susţinute de martori, părintelui Măciucă i se supraevalua trecutul politic, cu etichete de genul: „şef de sector legionar“, „legionar înfocat“ şi „participant la rebeliunea din 1941“, şi era considerat principal responsabil al subminării „socializării agriculturii“ în Ocolişu Mare. Iar activitatea sa devenea şi mai periculoasă din cauza relaţiilor cu foşti legionari din localitatea natală sau cu preotul Gheorghe Tarcea recent eliberat din domiciliul obligatoriu. De asemenea, în sarcina sa se reţineau cărţile cu conţinut anticomunist găsite la percheziţia domiciliară, precum „Actele congreselor Asociaţiei Andrei Şaguna“ sau diverse publicaţii ale fostei organizaţii „Oastea Domnului“. De altfel, la proces, părintele Măciucă a respins toate acuzaţiile aduse de martori şi de anchetatori, susţinând că nu a dus activitate împotriva regimului. Cu toate acestea, prin Sentinţa nr. 128 din 24 mai 1960 a Tribunalului Militar Braşov, părintele Măciucă a primit o condamnare de 8 ani închisoare corecţională.

A cunoscut penitenciarele de la Deva, Jilava (octombrie 1960), Gherla (octombrie 1960), Aiud (februarie 1963) şi Salcia (mai 1963). În perioada 1963-1964 a prestat muncă obligatorie în lagărul de la Salcia-Ostrov şi la Aiud, deşi iniţial părea să accepte, ulterior a refuzat reeducarea.

A fost eliberat la 22 iunie 1964 din lagărul de muncă Ostrov. După eliberare a fost reîncadrat în parohia din satul natal, de unde la 1 noiembrie 1977 s-a retras la pensie.