Părintele Marin Neamţu sub teroarea Securităţii comuniste

Unul dintre preoţii de înaltă ţinută intelectuală şi aleasă prestanţă pastorală ai Craiovei de la mijlocul sec. al XX-lea a fost Marin Neamţu, slujitor al Bisericii „Madona Dudu“. Acesta s-a născut la 28 octombrie 1909, în familia agricultorului Ion Neamţu, din Brădeşti, jud. Dolj. După cele patru clase primare din satul natal (1916-1920), tânărul Neamţu a urmat Seminarul Teologic Central din Bucureşti (1922-1930), terminând ca şef de promoţie. Apoi, a urmat cursurile Facultăţii de Teologie din Bucureşti (1930-1934), obţinând licenţa cu „magna cum laude“. Pentru a se întreţine în timpul studenţiei, Marin Neamţu a fost pedagog la Seminarul Central şi cântăreţ la Biserica „Radu Ceauş„ din Capitală. Pentru rezultatele deosebite obţinute ca student, Patriarhia Română l-a trimis cu bursă de studii la Strasbourg, unde a urmat cursurile Facultăţii de Teologie Romano-catolică şi ale Institutului de limbi moderne (1934-1937). Aici a obţinut admisibilitatea la doctoratul în Teologie şi diploma în Limbi moderne. De asemenea, pe parcursul studiilor a fost preşedintele Asociaţiei bursierilor români de la Strasbourg. Întors în ţară, la 6 decembrie 1937 este hirotonit preot pe seama Bisericii „Madona Dudu“ din Craiova. Doi ani mai târziu, este numit pe un post de şef serviciu la Sectorul cultural al Mitropoliei Olteniei, cu atribuţii de misionar. În această calitate, părintele Neamţu a dus o susţinută activitate publicistică la organul Societăţii preoţeşti „Renaşterea“, cu materiale cu caracter misionar, de condamnare a campaniei de persecuţie şi ateiste din Rusia sovietică şi chiar de susţinere a misiunii preoţilor olteni în Transnistria. A sprijinit activităţile social-filantropice iniţiate de Mitropolie, a ajutat familii de evrei cu bani şi alimente şi le-a adăpostit în subsolul Bisericii „Madona Dudu“, mai ales în timpul bombardamentelor aliate din primăvara lui 1944. A făcut vizite şi a ţinut catehizări în lagărele de prizonieri sovietici din Oltenia. De asemenea, a întreţinut o activitate culturală intensă la Institutul Franco-Român din Craiova, prin participarea şi susţinerea unor conferinţe pe teme religioase. După 1944, a intrat în vizorul organelor de represiune comuniste. În 1949, Biserica „Madona Dudu“ a fost percheziţionată de Securitate pe motiv că aici s-ar afla ascuns „material subversiv“. În fond era vorba de o serie de publicaţii interzise pe care părintele Neamţu le scosese din biblioteca parohială în vederea epurării. A fost urmărit prin informatori, filat pas cu pas, i s-a interceptat corespondenţa, mai ales atunci când trimitea scrisori la bunul său prieten din Franţa şi fost director al Institutului franco-român din Craiova, abatele Marcel Fontaine. Securitatea îl suspiciona pe părintele Neamţu de spionaj pentru Franţa, dar nu avea dovezi. În consecinţă, la 26 septembrie 1959, părintele a fost arestat şi trimis în ancheta Securităţii din Craiova. Era acuzat de „uneltire contra ordinii sociale“. A refuzat să accepte toate acuzaţiile care i se aduceau. Mai mult, toţi martorii audiaţi au pledat pentru părintele Marin Neamţu. În această situaţie, la 17 februarie 1960 părintele Neamţu a fost eliberat din Penitenciarul Craiova, întorcându-se la biserica sa, unde a slujit până în 1988.