Părintele Nichita Bălescu din Viştea, Făgăraş, în temniţa comunistă

S-a născut la 4 februarie 1915 în satul Viştea de Sus, judeţul Făgăraş. Între 1921 şi 1927 urmează şcoala primară din satul natal, între 1927 şi 1935, cu mari greutăţi materiale, Liceul „Radu Negru” din Făgăraş, iar între 1935 şi 1939 Academia teologică din Sibiu. În 1939 este numit pedagog la Liceul „Decebal” din Deva, iar în decembrie 1940 hirotonit preot pe seama parohiei din satul natal. În timpul evenimentelor din ianuarie 1941 este chemat, ca mulţi alţi preoţi, la Făgăraş pentru a apăra ordinea de stat. Este reţinut în oraş până la eliberarea ordonată de autorităţile antonesciene. Lipsa lui din parohie nu devenea gravă şi incriminată de Jandarmerie dacă între timp nu ar fi decedat o credincioasă, a cărei înmormântare a fost săvârşită de către preotul din vecinătate, adică Sebastian Rusan din Viştea de Jos (viitorul Mitropolit al Moldovei şi Sucevei din perioada 1950-1956). Din acest motiv, el a fost văzut de către Jandarmerie ca un potenţial pericol la adresa regimului antonescian, urmărit permanent şi obligat să obţină autorizaţie pentru a se putea deplasa în alte localităţi. În 1942 se înscrie la Facultatea de Drept de la Sibiu, dar nu o poate urma din cauza şicanele venite dinspre organele de Jandarmerie. Sub suspiciunea de „activitate legionară”, la 26 decembrie 1942 este reţinut de Jandarmerie şi trimis ca internat în lagărul destinat preoţilor de la Mănăstirea Tismana. Este eliberat la 5 martie 1943.

După schimbarea politică survenită în august 1944, pentru că avea antecedente legionare în evidenţele fostelor organe de represiune, la 14 octombrie acelaşi an este internat în lagărul de la Galaţi, de lângă Făgăraş. O lună mai târziu este eliberat. După instalarea autorităţilor comuniste, părintele Bălescu intră în atenţia organelor de represiune. De pildă, la 29 ianuarie 1951, şeful postului de miliţie din sat arăta într-o notă informativă: „În seara zilei de 28 ianuarie a fost găsit de patrula noastră făcând predică în biserica din Viştea de Sus, la un număr de 30-40 femei. Le spunea să nu-şi piardă credinţa şi alte cuvinte de propagandă, pe care patrula (călare) nu le-a putut auzi bine. Acest popă face întruna propagandă populaţiei şi în biserică, contra orânduirii socialiste”.

În 1952 este deţinut administrativ la Canal pentru cinci luni. Mai apoi, pentru că era suspectat de legături cu grupul anticomunist condus de Olimpiu Borzea, cunoaşte frecvent arestul Securităţii din Făgăraş. La 25 aprilie 1957, Securitatea îi face o percheziţie domiciliară, în urma căreia în curte îi găseşte, îngropată, o ladă cu mai multe publicaţii legionare („Bunavestire” şi „Cuvântul”) mult deteriorate din cauza condiţiilor improprii de păstrare. Potrivit consemnărilor din ancheta de la Securitate, aceste bunuri îi fuseseră date de Olimpiu Borzea în anul 1947. În urma anchetelor dure de la Securitate, părintele Bălescu acceptă să coabiteze cu autorităţile comuniste, însă nu pentru mult timp. Totodată, el înţelege să-şi continue misiunea preoţească, slujind cu mult devotament, periodic săvârşind Sfintele Taine (în special Maslu), din acest motiv fiind cercetat de numeroşi credincioşi chiar şi din localităţile împrejmuitoare. Îi aduce pe tineri în biserică, mai ales prin activitatea de catehizare a copiilor care ieşeau de la şcoală. Este stimat de credincioşi şi de toţi cetăţenii din localitate.