Părintele Nicolae Doicescu sub persecuţia comunistă

S-a născut la 8 noiembrie 1889 într-o familie de agricultori din localitatea constănţeană Caramurat. După absolvirea Seminarului Teologic „Veniamin Costachi“ din Iaşi (1911), în ziua în care România intra în Războiul de Reîntregire (15 august 1916), tânărul Nicolae Doicescu primea darul preoţiei pe seama Parohiei Peletlia din judeţul Constanţa (astăzi Săcele). Aici a slujit până la 1 decembrie 1925, când a fost transferat la Parohia Chiojdeni, din fostul judeţ Râmnicu Sărat. A fost alături de credincioşii săi în cele mai grele momente pe care România le-a cunoscut la mijlocul secolului trecut. Mai-marii vremii l-au implicat în luptele politice, fără să militeze, dar care i-au provocat mai multe internări administrative: 1942 - 4 luni; 1944 - 5 luni şi 1945 - 4 luni. Cu toate acestea, părintele Doicescu a rămas cel mai respectat intelectual din localitatea în care slujea, ataşat faţă de parohienii săi. Aşa se face că, în timpul acţiunii de colectivizare, întreprinsă de autorităţile comuniste, s-a situat de partea credincioşilor săi. De pildă, de multe ori a afirmat că „regimul democrat-popular este un regim de exploatare a muncitorilor şi ţăranilor, înainte trăiau mai bine şi aveau de toate, însă astăzi suferă“. De asemenea, nu de puţine ori, părintele Doicescu a afirmat că ţăranii sunt forţaţi să se înscrie la „colectiv şi să-şi piardă animalele, situaţie care îi va aduce în pragul foametei. Din aceste motive, în noaptea de 22 august 1958, ora 1, părintele Doicescu a fost ridicat şi trimis în arestul Securităţii regiunii Ploieşti. Aici a fost învinuit de uneltire contra ordinii sociale, prin acţiunile de subminare a colectivizării, dar şi de răspândire de zvonuri, precum începerea unui nou război între americani şi sovietici. Interogatoriile erau atât de dure, încât părintele abia mai putea semna cele consemnate în anchete. În consecinţă, la 15 noiembrie 1958, prin Sentinţa nr. 1142 a Tribunalului Militar Bucureşti, în deplasare la Ploieşti, părintele Doicescu era condamnat la 10 ani închisoare corecţională pentru infracţiunea de „uneltire contra ordinii sociale“. A cunoscut penitenciarul de la Ploieşti, dar mai ales pe cel din Aiud (din 18 martie 1959), unde s-a confruntat cu probleme de sănătate. În lunile iunie-august 1963 a fost internat în spitalul penitenciarului, pentru ca în decembrie 1963 să fie declarat „inapt pentru muncă“. A fost eliberat la 14 aprilie 1964 din Penitenciarul Aiud, fără dreptul de a mai putea sluji. La 6 decembrie 1975, părintele Nicolae Doicescu a trecut la cele veşnice.