În 18 decembrie 1892, la „Mariinsky Theatre”, în Sankt Petersburg (Rusia), sub bagheta dirijorului italian Riccardo Drigo, avea loc prima reprezentație publică a baletului „Spărgătorul de nuci”, de Piotr Il
Părintele Panait Iordache sub persecuţia comunistă
S-a născut la 21 ianuarie 1903 în localitatea Măcrina, din fostul judeţ Râmnicu Sărat, într-o familie de agricultori harnici. După studiile seminariale a primit Taina preoţiei, fiind numit încă din 1930 paroh în localitatea natală. Ulterior, a urmat cursurile Facultăţii de Teologie de la Chişinău, obţinând licenţa la Iaşi, în nefastul an 1940. Până la instalarea regimului comunist, părintele Iordache era unul dintre oamenii de vază ai comunei, model de hărnicie şi prosperitate în principala preocupare a locuitorilor din Măcrina, agricultura. La alegerile din 1946 a sperat că totuşi comuniştii nu vor ajunge la putere. În calitate de observator din partea PNL a sesizat abuzurile reprezentanţilor partidului comunist, în ziua votării fiind victima unei înscenări cum că ar fi încercat să fraudeze alegerile. Cum arestarea era iminentă, părintele Iordache s-a ascuns la câteva persoane din Bucureşti. La puţin timp a fost arestat, fiind condamnat la 3 ani de închisoare. După apelul făcut la Curtea de Apel Galaţi, părintele a obţinut o condamnare de 1 an închisoare pentru infracţiunea de "delict electoral". În această perioadă a fost deţinut la Râmnicu Sărat, Ploieşti şi Aiud. După eliberare, părintele Iordache a revenit la parohia sa. Era sub atenta supraveghere a autorităţilor comuniste care declanşaseră acţiunea de colectivizare, soldată prin presiuni şi intimidări. A fost nevoit să plătească impozite şi cote mari, să-şi cedeze maşinile agricole, fiind chiar acuzat că ar fi sustras grâul care se recolta de pe suprafaţa sa de teren, dar care era ocupată în mod abuziv de CAP-ul din localitate. În consecinţă, în 1951, autorităţile l-au condamnat la două luni de închisoare, alături de alţi localnici. La întoarcerea în localitate, autorităţile comuniste nu i-au mai permis să slujească la Parohia Măcrina, primind astfel slujirea la Parohia Vipereşti. După câteva luni, a reuşit să se întoarcă la Parohia Măcrina, conştient fiind că regimul îl va şicana în continuare pentru a preda toate proprietăţile funciare şi toate uneltele agricole către colhozul din localitate. Aşa se face că în 1958 este din nou condamnat de Tribunalul Râmnicu Sărat la 1 an închisoare, condamnare redusă la 6 luni după un apel din 1959. Era acuzat de speculă cu material lemnos, în fapt fiind vorba de reparaţiile pe care le făcea la un imobil care îi aparţinea, dar care, la fel, fusese ocupat abuziv de către autorităţile comuniste locale. La eliberare nu a mai putut reveni în localitatea natală, primind o parohie în comuna gălăţeană Matca. Cu toate acestea, la 19 august 1961 a fost din nou arestat de către Securitatea Regiunii Ploieşti, fiind acuzat de "uneltire contra ordinii sociale". În fapt, Securitatea reitera toate antecedentele penale ale părintelui Iordache de la Măcrina, adăugând o culpă imaginară, anume că în timpul detenţiei din 1951 ar fi conspirat cu alţi foşti liberali din localitate, colegi de suferinţă, să continue lupta politică după eliberare. Întregul lot, format din 11 inculpaţi, a fost condamnat prin sentinţa nr. 50 din 28 iulie 1962 a Tribunalului Militar Bucureşti, părintele Iordache primind 1 an închisoare corecţională. Astfel, la 23 august 1962, părintele a fost eliberat din Penitenciarul Ploieşti, primind însă un domiciliu obligatoriu de 24 de luni în localitatea Lăteşti.