Părintele Păun Marcu Jura sub persecuţia comunistă

S-a născut la 29 martie 1914, în Jieţ, judeţul Hunedoara. A urmat şcoala primară în satul natal (1919-1924), cursul secundar la Petroşani, cu bacalaureatul la Liceul „Decebal” din Deva, apoi facultăţile de Silvicultură la Timişoara şi de Teologie (1931-1934) la Bucureşti, unde a obţinut licenţa în octombrie 1936. Ulterior, a făcut cursuri de doctorat la Frankfurt, în Germania. În 1937 a fost hirotonit şi numit paroh la Dealu Babii, din Valea Jiului, iar ulterior la Jieţ, cu satele Popi şi Maleia. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial este mobilizat ca preot confesor la Batalionul 15 Vânătorii de Munte Deva. În iulie 1949 este reţinut de Securitate pe motiv că ar fi participat la rebeliunea din ianuarie 1941 în timpul căreia ar fi maltratat evrei. Din lipsă de probe, părintele Jura este eliberat câteva luni mai târziu. De altfel, acuzaţia de activitate legionară plana asupra sa, deoarece în timpul studenţiei activase, mai ales în 1936, când, alături de un grup de alţi legionari, a ajutat la construirea unei fântâni chiar în localitatea natală. Trei ani mai târziu, din cauza implicării politice primeşte şi o pedeapsă de suspendare de la slujire pentru două luni de la Mitropolitul Nicolae Bălan. După acest moment a renunţat să se mai implice în vreo activitate politică. Cu toate acestea, el nu este arestat nici în ultimul val al anilor ’50, ci abia în 1975. De câţiva ani, Securitatea îi deschisese dosar de urmărire informativă pe motiv că, la Biserica Jieţ, cătunul Popi, el găzduieşte adunările mişcării Oastea Domnului. Era unul dintre cei mai respectaţi oameni din zona Văii Jiului. În iunie 1941 se remarcase printre susţinătorii revendicărilor minerilor din Valea Jiului, din acest motiv fiind mustrat de autorităţile statului. Între 1962-1969, când a fost nevoit să se retragă din preoţie, el a profesat la catedrele de limba latină, limba franceză şi a suplinit-o pe cea de istorie de la liceul din Petrila şi şcoala generală din Jieţ. Cu toate acestea, Securitatea îl suspecta de susţinere a mişcării Oastea Domnului şi chiar de deţinere de armament. La percheziţia efectuată la 15 mai 1975 în fosta casă părintească, în care domiciliase între 1938-1946, Securitatea a descoperit o armă, 147 de cartuşe şi câteva fotografii cu părintele Păun Jura în tinereţe alături de alţi legionari. Arma şi muniţia fuseseră ascunse de fratele său, Pantelimon Jura, încă înainte de 1948. Cu acest probatoriu şi după chinuitoare anchete la Securitatea din Deva, părintele Jura a fost trimis în justiţie alături de fratele său, pentru infracţiunea de „nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor”. La 7 august 1975, părintele Jura a fost condamnat la 4 ani închisoare corecţională, detenţie scurtată prin Decretul nr. 231/1976 de graţiere, pe motiv de vârstă. Părintele a revenit la parohie, dar pentru autorităţile statului acest proces „a constituit un mijloc de demascare a activităţii preotului Păun Jura Marcu şi a fratelui său”. Pe motiv că directorul şcolii din Jieţ şi avocatul apărării, amândoi membri de partid, pledaseră în favoarea preotului, Securitatea avea în vedere tragerea la răspundere a acestora în organizaţiile de bază ale PCR. La 27 martie 1997, părintele Jura a decedat.