Nu voi înțelege niciodată de ce trebuie ca unele legi să se lupte cu istoria, cu personalități care au trăit demult, au biruit, au și greșit, dar au lăsat opere viabile. Octavian Goga (1881-1938) nu a trăit,
10 Mai, 2026
Părintele Petre Roşu în temniţa comunistă
S-a născut în 1907, într-o familie de credincioşi ortodocşi din Sebeşul Albei. A urmat studiile la licee din Alba Iulia şi Orăştie, după care la Academia Teologică din Sibiu, pe care a absolvit-o în 1932. Doi ani mai târziu a fost hirotonit preot de către episcopul-vicar Vasile Stan pe seama Parohiei Hăpria din Alba. După un an, s-a mutat la Alun, lângă Hunedoara, unde a slujit până în 1941, totodată suplinind Parohia Ghelar. Părintele Roşu s-a ataşat mult de locuitorii din ţara pădurenilor, aici ridicând o frumoasă şi impunătoare biserică din piatră. În 1942 a fost trimis pe front ca preot misionar, ducând cuvântul Domnului până la Sevastopol şi Crimscaia. A fost un suport moral şi duhovnicesc al soldaţilor care luptau împotriva bolşevismului, prin susţinerea conferinţelor religioase, slujbelor şi îndrumărilor spirituale. Rănit pe front, s-a întors în ţară, însă numai până în 1944, când a fost trimis în Vest. Pentru faptele sale din război, părintele Roşu a fost decorat cu ordinul "Coroana României" şi medalia "Pobeda". După război, părintele s-a întors în parohia sa de suflet, la Alun, slujind până la arestarea din 3 noiembrie 1958. Anchetat în condiţii insuportabile, părintele a respins orice acuzaţie de activitate politică legionară sau instigatoare împotriva regimului. La 27 decembrie 1958, Tribunalul Militar Braşov l-a condamnat pe părintele Petre Roşu la 9 ani închisoare pentru "uneltire contra ordinii sociale". A fost purtat prin închisorile şi lagărele de la Deva, Jilava, Gherla, Salcia, Periprava şi Aiud. La 9 iunie 1964, părintele Petre Roşu a plecat din Aiud spre lumea drepţilor.
.jpg)
