Părintele Petre Roşu în temniţa comunistă

S-a născut în 1907, într-o familie de credincioşi ortodocşi din Sebeşul Albei. A urmat studiile la licee din Alba Iulia şi Orăştie, după care la Academia Teologică din Sibiu, pe care a absolvit-o în 1932. Doi ani mai târziu a fost hirotonit preot de către episcopul-vicar Vasile Stan pe seama Parohiei Hăpria din Alba. După un an, s-a mutat la Alun, lângă Hunedoara, unde a slujit până în 1941, totodată suplinind Parohia Ghelar. Părintele Roşu s-a ataşat mult de locuitorii din ţara pădurenilor, aici ridicând o frumoasă şi impunătoare biserică din piatră. În 1942 a fost trimis pe front ca preot misionar, ducând cuvântul Domnului până la Sevastopol şi Crimscaia. A fost un suport moral şi duhovnicesc al soldaţilor care luptau împotriva bolşevismului, prin susţinerea conferinţelor religioase, slujbelor şi îndrumărilor spirituale. Rănit pe front, s-a întors în ţară, însă numai până în 1944, când a fost trimis în Vest. Pentru faptele sale din război, părintele Roşu a fost decorat cu ordinul "Coroana României" şi medalia "Pobeda". După război, părintele s-a întors în parohia sa de suflet, la Alun, slujind până la arestarea din 3 noiembrie 1958. Anchetat în condiţii insuportabile, părintele a respins orice acuzaţie de activitate politică legionară sau instigatoare împotriva regimului. La 27 decembrie 1958, Tribunalul Militar Braşov l-a condamnat pe părintele Petre Roşu la 9 ani închisoare pentru "uneltire contra ordinii sociale". A fost purtat prin închisorile şi lagărele de la Deva, Jilava, Gherla, Salcia, Periprava şi Aiud. La 9 iunie 1964, părintele Petre Roşu a plecat din Aiud spre lumea drepţilor.