Părintele Vasile Nacu din Bârlad, în temniţa comunistă

S-a născut la 18 martie 1900 în familia unor agricultori din Coroieşti, judeţul Vaslui. În anul 1936 obţine licenţa în teologie la Bucureşti, însă primeşte darul preoţiei doi ani mai târziu. În februarie 1938 este numit preot II la Parohia „Sfântul Mina” din Bârlad, unde iniţiază un amplu program social de ajutorare a celor săraci din enorie. Înfiinţează o cantină pentru săraci, care va funcţiona până în 1940, la instalarea guvernării legionare. Avându-l ca model pe Episcopul Grigorie Leu al Huşilor, părintele Nacu duce o activitate misionară intensă de combatere a sectarismului, care luase amploare în zona Vasluiului. De asemenea, în 1939 ajunge liderul filialei parohiale a Asociaţiei „Oastea Domnului”, pe care o va conduce până la desfiinţare, în 1948. În februarie 1941 redeschide cantina pentru săraci, pe care o va întreţine până în iunie 1944. În 1943, pe preotul Nacu îl găsim paroh la Parohia „Sfântul Spiridon” din Bârlad, unde spală pictura bisericii, în cadrul lucrărilor de refacere a locaşului după incendiul din 1914 şi restaurarea de după 1920. Deoarece pentru o scurtă perioadă de timp (1936 - 1938) făcuse parte din partidul agrarian condus de poetul Octavian Goga şi pentru că era unul dintre slujitorii de seamă ai oraşului Bârlad, după instalarea regimului comunist este urmărit de către organele de represiune. De pildă, în 1952 este denunţat că întreţine activitatea clandestină a „Oastei Domnului” şi că încurajează tineretul să vină la biserică. Din aceste motive, în 1952, părintele Nacu este mutat mai întâi la Murgeni, apoi la Bereşti (fostul judeţ Tecuci). Este acuzat de autorităţile locale că nu participă la activităţile obşteşti şi îi încurajează pe ţărani să nu predea cotele agri­cole obligatorii, pe motiv că-i îndeamnă să doneze produsele parohiei la care slujea. În fapt, intenţia preotului era de a valorifica produsele agricole în scopul ridicării unei biserici la Bereşti. Este readus în Bârlad, unde în aprilie - octombrie 1956 suplineşte Parohia „Sfinţii Voievozi”.

Continuă să fie un autentic catalizator al credincioşilor în jurul bisericii. Din acest motiv, este denunţat la Securitate de către însuşi împuternicitul de culte raional. La 16 iulie 1958 este arestat şi trimis în ancheta Securităţii din Iaşi. Printre martorii acuzării figurează inclusiv împuternicitul de culte, dar şi unii clerici apropiaţi de autorităţile comuniste. Arsenalul de acuzaţii ale anchetatorilor se constituie din activitatea împotriva regimului prin cultivarea credincioşilor în grupurile clandestine ale „Oastei Domnului”, nepartici­parea la acţiunile obşteşti întreprinse de autorităţile locale şi aducerea tineretului în Biserică. Încadrarea juridică a fost, desigur, „uneltire contra ordinii sociale”, art. 209 Cod penal. Prin Sentinţa nr. 663 din 15 noiembrie 1958 a Tribuna-l­ului Militar Iaşi, părintele Nacu a fost condamnat la 9 ani muncă silnică. A cunoscut penitenciarele de la Iaşi (octombrie 1958) şi Aiud, apoi lagărele de muncă de la Salcia-Ostrov (martie şi decembrie 1961) şi Giurgeni (iunie 1961). În detenţie s-a confruntat cu o sănătate precară. A fost eliberat la 31 iulie 1964 din lagărul de la Ostrov.