Părintele Vasile Păduroiu sub persecuţia comunistă

Părintele Vasile Păduroiu s-a născut la 28 iulie 1912 într-o familie de oameni simpli din localitatea buzoiană Gherăseni. După absolvirea seminarului teologic, tânărul Păduroiu a urmat cursurile Facultăţii de Teologie. În 1937 primeşte darul hirotoniei ca preot la Parohia Accadânlar, judeţul Durostor (astăzi oraşul Dulovo din Bulgaria). La numirea în localitatea din Durostor, părintele Păduroiu a participat la sfinţirea bisericii abia construită în stil neoromânesc cu hramul „Sfântul Gheorghe”. La 1 august 1939, părintele Păduroiu se transferă la Parohia Bucu, judeţul Ialomiţa, localitate aflată între Slobozia şi Ţăndărei.

În plan politic, încă din vremea studenţiei este atras de mesajul naţionalist şi creştin al Mişcării Legionare, mai ales în vacanţele pe care şi le petrecea în satul natal, acolo unde activa legionarul Constantin Stoicescu. De altfel, mutarea sa de la Accadânlar la Bucu se pare că s-a datorat implicaţiilor de ordin politic, care nu de puţine ori erau supradimensionate de către organele de ordine din localitatea de domiciliu.

În perioada comunistă, părintele Păduroiu va avea cel mai mult de suferit. La slujba prilejuită de prăznuirea Sfântului Ştefan din anul 1947, de la amvon, el cerea credincioşilor să asculte numai de preoţii şi învăţătorii satului. Şi nu era pentru prima dată când se manifesta împotriva autorităţilor comuniste. Cu o zi înainte, la serbarea şcolară din localitate, părintele Păduroiu era semnalat în evidenţele organelor de represiune că „instigă poporul împotriva organizaţiei Uniunii Tineretului Comunist”. Din aceste motive, pentru o scurtă perioadă de timp, în 1948 a fost anchetat de Siguranţă.

La 15 aprilie 1952 este arestat din nou de Securitate sub acuzaţia de activitate politică ca „şef legionar”, în urma unor denunţuri fără nici o veridicitate. De asemenea, la percheziţia domiciliară i-au fost confiscate drept corpuri delicte volumul „Întuneric şi lumină” de Alexandru Brătescu-Voineşti şi ediţia a cincea a poeziilor semnate de Octavian Goga. La 4 august 1952, părintele Păduroiu a primit o decizie de trimitere în colonie de muncă pentru 24 de luni. A cunoscut arestul Securităţii din Călăraşi şi coloniile de muncă de la Capu Midia şi Oneşti (27 august 1953). La 25 aprilie 1954 a fost eliberat din colonia Oneşti, revenind astfel la Parohia Bucu.