Părintele Vasile Teleman sub persecuţia comunistă

Vasile Teleman s-a născut la 26 noiembrie 1903 în familia unui ofiţer de artilerie din oraşul Bacău. După absolvirea Facultăţii de Teologie din Cernăuţi, tânărul teolog Vasile Teleman a primit darul preoţiei. În anul 1932 îl găsim la Parohia Picioru Lupului, jud. Iaşi, unde finalizează construcţia bisericii parohiale. Ulterior, slujeşte la Parohia „Sfântul Nicolae” din localitatea Ciurea, din apropiere, unde se distinge prin calităţile sale muzicale şi intensa activitate duhovnicească.
În plan politic, părintele Vasile Teleman a fost angrenat în rândurile Partidului Naţional Liberal, organizaţie politică cu mare influenţă, care avea să-l susţină material în activităţile sale pastoral-misionare. Mai apoi, după instalarea guvernării naţional-legionare, văzut ca unul dintre intelectualii localităţii, părintele Teleman a fost înscris în Mişcarea legionară. Din acest motiv, după rebeliunea legionară avea să fie suspectat de participare la rebeliunea legionară. Totuşi, prin Sentinţa nr. 763 din 16 iulie 1941 a Curţii Marţiale a Comandamentului IV Teritorial, părintele Teleman a fost achitat de acuzaţia de „rebeliune contra autorităţii publice”. O altă implicare în politică a fost la alegerile din 1946, atunci când a participat în calitate de asistent la secţia de votare din partea Partidului Naţional Ţărănesc.
Acest trecut politic avea să fie scos la suprafaţă de către organele de represiune la 15 iunie 1958, când preşedintele Sfatului Popular din Ciurea îl reclama la Securitate că, din cauza acestuia, nu-şi poate „desfăşura munca în bune condiţiuni”. Despre ce era vorba în realitate? Deoarece părintele Teleman avea influenţă în rândurile localnicilor, în scopul realizării procesului de „socializare a agriculturii”, autorităţile comuniste din comună îl cooptaseră chiar în funcţia de secretar al Sfatului Popular. Dar părintele Teleman nu-şi uitase misiunea de preot, deoarece îi convinsese pe membrii PMR din localitate să frecventeze biserica, din acest motiv unii dintre aceştia fiind chiar excluşi din partid. Mai mult, părintele Teleman era denunţat de unii informatori ai Securităţii că în zilele de sărbătoare prelungeşte în mod intenţionat slujba la biserică, pentru ca localnicii să nu participe la şedinţele de partid sau la activităţile obşteşti. În concluzie, pentru autorităţile locale eşecul colectivizării se datora mai ales preotului Teleman. La 16 iulie 1958 a urmat inevitabila arestare, urmată de ancheta în beciurile Securităţii din Iaşi. În setul de acuzaţii la adresa părintelui, anchetatorii arătau că faptele acestuia se datorează activităţii legionare dinainte de 23 august 1944 şi continuată prin păstrarea legăturilor cu „oamenii vechiului regim”, toate confirmate prin declaraţiile standardizate ale unor martori membri de partid. De asemenea, apartenenţa politică a părintelui era dovedită şi prin literatura găsită la percheziţia domiciliară, anume broşurile „Biserica şi comunismul”, scrisă de preotul Nicolae Hodorabă, şi „Confesiuni şi secte” a arhiereului Grigorie Leu Botoşăneanu, ambele considerate corpuri delicte. Părintele Teleman a respins toate acuzaţiile, după cum a pledat şi la proces, susţinând că declaraţiile martorilor sunt mincinoase. De altfel, chiar martorii și-au retras declaraţiile susţinute în anchetă, motivând că le-au dat sub presiunea organelor de Securitate. Cu toate acestea, prin Sentinţa nr. 693 din 21 noiembrie 1958 a Tribunalului Militar Iaşi, părintele Teleman a primit o condamnare de 25 ani muncă silnică, pentru infracţiunea de „uneltire contra ordinii sociale”. Ulterior, la recursul în supraveghere, prin Decizia nr. 165 din 13 iulie 1963 a Tribunalului Suprem al RPR, Colegiul Militar, pedeapsa a fost redusă la 5 ani închisoare corecţională. Părintele Teleman a cunoscut penitenciarele de la Iaşi (noiembrie 1958) şi Aiud (martie 1959). A fost eliberat la 28 iulie 1963 din Penitenciarul Aiud, cu rezoluţia comandantului Gheorghe Crăciun: „Nu se poate reîntoarce în aceeaşi localitate”. A revenit în slujire la 15 februarie 1964 la Parohia „Sfânta Treime” din Covasna, jud. Iaşi, unde a finalizat pictura murală a bisericii şi a sfinţit-o.