În data de 19 noiembrie s-au împlinit 112 ani de la nașterea singurului român laureat Nobel, profesorul și cercetătorul George Emil Palade. Născut la Iași, într-o familie de intelectuali, a urmat
Părintele Victor Iliescu în atenţia Securităţii comuniste
S-a născut la 23 septembrie 1901 în familia preotului Vasile Iliescu din localitatea prahoveană Cornurile. După şcoala primară din comuna natală (1908-1913), tânărul Victor Iliescu a urmat şcoala comercială din Ploieşti, iar după 1915 Seminarul „Nifon Mitropolitul“ din Bucureşti, pe care l-a absolvit în 1923. Îşi continuă studiile la Facultatea de Teologie din Bucureşti, unde obţine licenţa în anul 1927. Încă din anul III de facultate, la 1 august 1926 este hirotonit preot pe seama Parohiei Drăgăneşti, judeţul Prahova. Deoarece parohia în care slujea avea nevoie de o susţinere financiară substanţială, în 1928 preotul Iliescu acceptă să se angreneze în politica liberală. Astfel, obţine banii necesari mai ales reparării bisericii parohiale. Treptat, preotul Iliescu ajunge unul dintre membrii liberali marcanţi ai judeţului Prahova, cu influenţă chiar în cercurile guvernamentale, şi consilier judeţean în mai multe mandate. În 1936 solicită transferarea la o parohie din Ploieşti, singurul loc vacant fiind la Biserica „Maica Precista“. Ulterior, este numit preot coslujitor la Parohia „Sfântul Pantelimon“ a cărei biserică se afla în stadiul de construcţie şi care cerea multă susţinere financiară. Cu influenţa de care dispunea în cercurile liberale tătărăsciene, preotul Iliescu reuşeşte finalizarea bisericii. După această realizare, în 1938 preotul Victor Iliescu este transferat la Biserica „Sfânta Treime“ din acelaşi oraş, unde va construi o casă parohială. În calitate de protoiereu, la 15 decembrie 1946 va participa la actul sfinţirii Bisericii „Sfântul Pantelimon“ după refacerea stricăciunilor produse de cutremurul din 1940 şi bombardamentul american din 1944. În iulie-noiembrie 1947, preotul Iliescu va avea o funcţie administrativă în Administraţia Patriarhală, perioadă în care va sluji la Biserica Albă din Capitală. După acest episod se va întoarce la Biserica „Sfânta Treime“ din Ploieşti, renunţând întru totul la activitatea politică. Deoarece susţinuse financiar şi material familia politicianului liberal Victor Nicolau, la începutul lui octombrie 1949 părintele Iliescu este arestat şi anchetat de Securitatea din Ploieşti. Securitatea încearcă să-l inculpe pentru participarea la o grupare de rezistenţă anticomunistă, însă din lipsă de probe îl eliberează. Cunoaşte libertatea pentru puţin timp. În noaptea de 15 spre 16 august 1952 părintele Iliescu este arestat din nou, pe motiv că înainte de 23 august 1944 activase în partidul liberal şi ocupase funcţii politice. După o anchetă sumară la Securitatea din Ploieşti, părintele Iliescu primeşte o detenţie administrativă de 60 luni colonie de muncă. Este trimis la Capul Midia, la muncă forţată, pentru ca în iulie 1953 să fie transferat la centrul de triere Bucureşti de la Penitenciarul Văcăreşti. La 31 august 1953 este eliberat, ntorcându-se astfel în mijlocul familiei sale.