Unirea Principatelor a fost un act deopotrivă intern și internațional, ea realizându-se prin voința românilor, aprobată și recunoscută treptat de marile puteri. Ea nu vine de nicăieri ca să meargă spre
Patriarhul Miron Cristea la „Luna Bucureştilor“ din 1938
După cinci ani de domnie, regele Carol al II-lea se considera un urmaş direct al lui Carol I, ba chiar noul ctitor al României, cel care dădea un nou suflu economiei, culturii, sportului şi a tot ceea ce trebuia să funcţioneze în România. Mai mult, ziua de 9 iunie, considerată a "Restauraţiei", atunci când venise pe tronul României, ajunsese zi naţională. Pentru a nu fi umbrită, de 10 mai, începând cu 1935, regele a inventat "Luna Bucureştilor".
Aceasta începea din 9 mai şi se sfârşea cu 9 iunie, lună care "concentra eforturile celui dintâi oraş al ţării" şi era "cea mai frumoasă a anului". În această perioadă se organizau mai multe manifestări culturale, sportive, de divertisment, expoziţii ale Micii Antante, ale regalităţii sau culturale. Expoziţiile erau amenajate în "Parcul Naţional Regele Carol al II-lea" (astăzi Herăstrău), în 1936, fiind deschis "satul românesc", care mai apoi s-a transformat în Muzeul Satului. În 1938, în calitate de prim-ministru, patriarhul Miron Cristea participa la deschiderea "Lunii Bucureştilor", alături de miniştri precum Armand Călinescu sau generalul Argeşanu, după cum se poate vedea în fotografia de epocă.


