Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Historica Patriarhul Miron, între slujirea altarului şi implicarea politică

Patriarhul Miron, între slujirea altarului şi implicarea politică

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Historica
Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 19 Iulie 2010

A rămas în istoria românilor ca întâiul patriarh pe care l-a avut Biserica Ortodoxă strămoşească.

Încă din timpul vieţii era apreciat ca primul ziditor al Bisericii reîntregite după 1918 şi deopotrivă ca omul bisericesc cu purtări prea politice. A fost întâistătătorul român care a păstorit într-o ţară condusă de un suveran catolic prea puţin receptiv la doleanţele Bisericii Ortodoxe, a fost implicat în regenţa care trebuia să salveze Casa regală română, apoi s-a confruntat cu un rege neîncoronat şi revenit după exilul pe care singur şi-l impusese. Deşi era ortodox, regele Carol al II-lea a refuzat să se comporte ca un monarh apropiat Bisericii, fiind omul de stat care şi l-a subordonat pe întâiul patriarh aşa cum făcea cu orice om politic într-o Românie devastată de corupţie şi orgolii politicianiste.