Deschizând filele volumului de Scrieri ale Sfântului Antim Ivireanul, reeditat de Editura Basilica în anul 2016, şi citind cuvântul înainte semnat de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Rom
Patriarhul Nicodim şi Mănăstirea Neamţ
De-a lungul istoriei, Mănăstirea Neamţ a fost cea mai respectată chinovie din Moldova, atât pentru vechimea sa, cât mai ales pentru duhul rugător întreţinut permanent de călugării de aici. Nu întâmplător a fost şi este considerată marea lavră a Moldovei. De aceea, Mănăstirea Neamţ a fost mereu tratată cu respectul cuvenit de domnii Moldovei, apoi de mai-marii României. În perioada interbelică a cunoscut grija mitropolitului, apoi a patriarhului Nicodim, cel care îşi avea metania aici şi locuinţa de vară în care venea să se reculeagă în verile călduroase din agitatul Bucureşti. Aici a cunoscut lumea rugătorilor şi a învăţat teologia ortodoxă. Iar tot aici şi-a dorit să se retragă patriarhul Nicodim din scaunul patriarhal, atunci când refuza să colaboreze cu puterea comunistă de sorginte moscovită. Pentru patriarhul Nicodim, Mănăstirea Neamţ a fost locuinţa naşterii şi vieţuirii sale spirituale.



.jpg)