Pentru a vă ajuta copiii, faceţi echipă cu profesorii lor

În săptămânalul francez „La Vie“, din ediţia de joi, 3 septembrie 2009, Marion Cocquet oferă cititorilor un articol în care expune diversele probleme ale comunicării dintre elevi şi profesori şi chiar dintre părinţi şi profesori. În acest articol, Marion Cocquet evidenţiază că pentru o bună comunicare părinţii şi copiii nu trebuie lipsiţi de la tradiţionalele întâlniri din septembrie. Acestea permit întâlnirea cu interlocutorii, echipa pedagogică şi dirigintele, dar şi cu directorul sau consilierul pe educaţie şi astfel se pot identifica mai bine rolurile.

Copilul dumneavoastră cel mic din clasa a şasea face matematica cu aceeaşi profesoară cu care a făcut sora lui mai mare. De la „fiica dumneavoastră e irecuperabilă“ la „nu sunteţi capabilă să vă ţineţi clasele?“, replicile schimbate cu faimoasa doamnă Martin vă răsună încă în urechi. Cazul clasic: părinţii şi profesorii nu se întâlnesc, de cele mai multe ori, decât pentru a vorbi despre nivelul insuficient sau despre problemele de comportament ale copilului. Conflictul nu este niciodată departe. „Fiecare nutreşte un sentiment difuz de vinovăţie şi se teme să nu fie atacat. Totuşi, părinţii şi profesorii au acelaşi scop: reuşita şi binele tinerilor“, subliniază Armelle Nouis, directorul unei şcoli gimnaziale. „Unite, eforturile lor devin eficace pentru că trasează un context educativ coerent.“ Cheia unui duo reuşit: o încredere şi o cunoştere reciprocă, ale căror fundamente pot fi ignorate chiar din prima zi de şcoală.

Nu lipsiţi de la tradiţionalele întâlniri din septembrie. Acestea vă permit să întâlniţi interlocutorii, echipa pedagogică şi dirigintele, dar şi directorul sau consilierul pe educaţie şi să le identificaţi rolurile. Apropiaţi-vă şi de asociaţiile de părinţi ai elevilor. „Atunci când părinţii cunosc bine locul şi pe diferiţii săi actori, beneficiul este dublu“, explică Armelle Nouis. „Copiii nu au sentimentul că sunt nişte pioni anonimi în ansamblul şcolar. Şi părinţii ştiu cui să se adreseze în caz de nevoie.“

„Construiţi condiţiile unui dialog respectuos“

Informaţi-vă asupra planului „de bătaie“ pe anul care începe: întâlnirile importante (şedinţe părinţi-profesori, date ale consiliilor pe clasă), ritmul trimestrelor, evaluările... „Mulţi părinţi nu au încredere în şcoală pentru că înţeleg greşit funcţionarea acesteia, evoluţia ei“, subliniază Jean-Louis Auduc, director adjunt al Institutului universitar de formare a cadrelor didactice din Creteil, unde a creat primul modul consacrat relaţiilor cu părinţii. „Nu trebuie să ezităm să abordăm acest subiect cu profesorii sau să ne întâlnim cu părinţii elevilor din clasele superioare ale şcolii“.

De asemenea, autoarea acestui articol îndeamnă pe toţi părinţii să nu lase niciodată problemele nerezolvate, pentru că un an şcolar trece foarte repede. „Dacă în timpul gimnaziului eraţi invitaţi să faceţi recapitularea cu profesorii la sfârşitul fiecărui trimestru, ei bine, la liceu nu se mai întâmplă acelaşi lucru. Când notele copilului dumneavoastră scad sau îl simţiţi copleşit, nu ezitaţi să vă întâlniţi, cât mai devreme, cu profesorul pe care îl priveşte această problemă şi vedeţi împreună cu el unde este problema. Construiţi condiţiile unui dialog respectuos, expunându-vă întrebările sau îndoielile, în loc să atacaţi profesorul sau să-i daţi lecţii de pedagogie. Credeţi că metodele lui nu îi convin prea mult puiului dumneavoastră? Poate că acestea sunt cele mai bune pentru grup. Copilul este de o cuminţenie îngerească acasă? Înainte să îl pedepsiţi, admiteţi că poate fi indiferent în clasa lui. Pe scurt, începeţi prin a vă asculta interlocutorul, recunoscând că nu aveţi decât o viziune parţială a situaţiei.

Informaţi-i pe profesori asupra problemelor pe care le întâlneşte copilul dumneavoastră în afara şcolii. Dacă se confruntă cu o situaţie familială dificilă sau dacă colegul de clasă îl necăjeşte este important ca echipa pedagogică să ştie acest lucru, pentru a-l putea ajuta. Cel mai bun interlocutor este atunci dirigintele lui, dar dacă vi se pare dificil să vă adresaţi acestuia direct, abordaţi subiectul cu cineva faţă de care sunteţi mai apropiat, infirmieră sau director, şi care va şti cum să vă orienteze“, afirmă în acest articol Marion Cocquet.

„Nu dezaprobaţi niciodată un profesor în faţa copilului dumneavoastră“

Mergeţi însoţit de cineva în cazul în care sunteţi chemat la şcoală şi credeţi că discuţia riscă să fie scurtată. Alegeţi un prieten, un vecin, un delegat al părinţilor. „Dacă acesta joacă rolul de martor imparţial, un terţ, prin simpla sa prezenţă, poate permite celor două părţi să se înţeleagă mai bine“, explică Marie-Carmen Dupuy, responsabilă cu formarea părinţilor în cadrul Federaţiei Peep.

Nu dezaprobaţi niciodată un profesor în faţa copilului dumneavoastră, pentru că riscaţi să subminaţi autoritatea întregii instituţiii şcolare. Alegeţi să spuneţi : „Lucrurile nu merg bine cu pofesorul tău de istorie? Asta se mai întâmplă, vom vedea ce putem face“, în loc de „Domnul ăsta X e o catastrofă. Dacă asta continuă, te schimbăm din clasă.“

Fiţi prezent în viaţa sa şcolară. Puneţi-i întrebări despre cursurile pe care le are, astfel încât să-l faceţi să le înveţe ca şi când nu s-ar fi întâmplat nimic (de exemplu: „A, voriţi despre Clovis? E departe pentru mine, dar ai putea să-mi explici tu?“), ascultaţi sfaturile profesorilor asupra activităţilor socio-educative care i-ar putea fi benefice (teatru, dacă este timid, un club de şah, dacă are probleme la matematică...), manifestându-vă interesul pentru şcoală, creaţi legături între aceasta şi casă, dincolo de temele de fiecare zi.