În 18 decembrie 1892, la „Mariinsky Theatre”, în Sankt Petersburg (Rusia), sub bagheta dirijorului italian Riccardo Drigo, avea loc prima reprezentație publică a baletului „Spărgătorul de nuci”, de Piotr Il
17 Dec, 2024
Pimen Georgescu la începuturile slujirii monahale
După finalizarea stagiului inferior de la Seminarul Central din Bucureşti, în anul 1874, tânărul Petre Georgescu îşi întemeia o familie şi primea darul diaconiei pe seama Bisericii "Sf. Vasile" din Ploieşti. La numai un an şi câteva luni, acesta a rămas văduv, cu un copil şi greutăţile inerente vieţii. Însă Dumnezeu i-a îndrumat paşii spre continuarea cursurilor teologice cu sprijinul material şi moral al mărinimosului şi mângâietorului mitropolit Calinic Miclescu de la Bucureşti. La 1 septembrie 1877, mitropolitul îl numea diacon la Catedrala mitropolitană, pentru ca trei ani mai târziu să-l trimită cu bursă la Facultatea de Teologie din Cernăuţi. Reîntors la Bucureşti, mitropolitul Calinic îl numea predicator, calitate în care tânărul teolog Petre Georgescu s-a distins, fiind apreciat atât de oamenii Bisericii, cât şi de responsabili din stat. Apoi, din dragoste pentru slujirea lui Dumnezeu, Petre Georgescu a intrat în cinul călugăresc la Mănăstirea Căldăruşani, pentru ca în 1886 să fie hirotonit ieromonah de către mitropolitul Iosif Gheorghian, care ulterior i-a oferit rangul de arhimandrit. De asemenea, în plan cultural, arhimandritul Pimen a fost printre primii profesori ai Facultăţii de Teologie din Bucureşti, unde a predat apologetica creştină, teologia dogmatică şi simbolica. Din 1894 a fost directorul Seminarului Central din Bucureşti, pe care l-a reorganizat după legea din 1893. Doi ani mai târziu, a fost ales arhiereu-vicar, cu titlul de Piteşteanu, începând astfel o nouă etapă a slujirii altarului strămoşesc.
