„Ploae cu cenuşe în nordul ţării. A izbucnit un vulcan?“

Fenomenele atmosferice neobişnuite se petreceau şi în trecut, captând atenţia opiniei publice. Meteorologii erau, ca şi azi, nelipsiţi din paginile ziarelor. Din presa interbelică aflăm ştiri despre geruri cumplite, despre perioade de secetă prelungite, care s-au suprapus peste perioada de criză economică, sau despre fenomene de scurtă intensitate, dar de o violenţă crescută, precum „Uraganul dela Cluj“. Nu lipseau nici fenomene mai ciudate a căror explicaţie nu era uşor de găsit, precum „Ploae cu cenuşe în nordul ţării“. Tot din epoca interbelică datează cercetările asupra curenţilor oceanici şi a modului cum aceştia influenţează starea vremii, cu acest prilej fiind făcută şi descoperirea că „Pier gheţarii din Groenlanda“ ca urmare a creşterii temperaturii în zonele nordice.

Gerurile cumplite sau secetele prelungite nu erau fenomene neobişnuite, însă acestea atrăgeau atenţia prin consecinţele lor devastatoare. Uneori însă apăreau şi fenomene meteo rar întâlnite care erau descrise cu lux de amănunte în presa vremii. „Ploae cu cenuşe în nordul ţării. A izbucnit un vulcan?“ se întreabă ziarul „Adevărul“ din 28 aprilie 1928: „În Bucovina, nordul Basarabiei şi Nordul Moldovei, sâau observat, în cursul zilei de eri, curioase fenomene astronomice. Pe la orele 2 cerul sâa întunecat atât de mult încât pretutindeni sâau aprins luminile. O ploae măruntă cădea necontenit şi - ceeace era curios - picăturile nu erau limpezi ci conţineau cenuşe. Fenomenul sâa observat la Cernăuţi, Hotin, Iaşi, etc. Institutul astronomic din Bucureşti primise aceiaşi ştire, dar neavând relaţii oficiale, nu ne-a putut preciza nimic“. La Cocorjeni, Basarabia, „în ziua de 25 aprilie a apărut în aer o ceaţă cenuşie care sâa menţinut toată ziua. Vântul sufla puternic de la nord-est. La orele 17.30 a început să plouă. În ziua de 26 ceaţa sâa mai îndesit iar ploaia nu contenea. La orele 11 ceaţa a devenit cenuşie roşcată acoperind soarele. Era atât de întuneric întât s-au aprins lămpile. La orele 18 vântul a încetat. Pământul şi toate obiectele erau acoperite de un praf de culoare cenuşie uscat şi cu miros de pucioasă“. Soroca transmite că „Eri la orele 12 pământul a fost întunecat de un praf negru cărămiziu care a acoperit casele şi semănăturile cu un strat subţire de pulbere“. De la Iaşi se semnalează că „Grupul de aviaţie nu a putut face sondagii aeriene din cauza lavei care pluteşte până la o jumătate metru desupra pământului“.

Pe 29 aprilie 1928 în „Adevărul“ se arată despre „Ploaia cu cenuşă“ că „Fenomenul sâa manifestat şi în Germania şi Polonia“. Astfel, „Fenomenul înregistrat zilele acestea în nordul ţării - «ploaie cu cenuşe» - a alarmat mult publicul care nu ştia ce explicaţii să-i dea. Pulberea cenuşie - roşcată care a căzut timp de două zile la Cernăuţi, Iaşi, Hotin etc. sâa întins până în Germania, la Breslau şi în Polonia, la Lemberg“.

„A fost luată de vârtej o căruţă în care se aflau patru oameni“

Un alt fenomen mai puţin obişnuit, dar cu urmări grave a fost numit în presă „Uraganul dela Cluj“ aşa cum arată pe 3 mai 1928 ziarul „Adevărul“. „Zeci de răniţi, cartiere inundate, mii de geamuri sparte, etc. etc“ titra ziarul. „Astăzi după amiază la orele cinci, un mare urgan însoţit de grindină de mărimea oului de găină sâa deslănţuit asupra Clujului şi regiunilor din jur, surprinzând majoritatea populaţiei în plin câmp unde ieşise să serbeze ziua de 1 Mai. Grindina de mărimea oului de găină a rănit zeci de persoane atât pe câmp cât şi în oraş. Cartierele Mico, Hohştat, şi gărei au fost inundate. Mai multe case au fost descoperite şi zeci de copaci au fost unii trazniţi, alţii desrădăcinaţi. Firele telefonice şi telegrafice au fost de asemeni deranjate“.

Din „Adevărul“ de pe 4 mai 1928 aflăm că „uraganul“ a făcut ravagii în ţară, dar şi în alte zone: la Cluj, „la Universitate au fost sparte 300 de ferestre (...) se spune că 6 copii surprinşi în stradă au fost omorâţi“. „La Giurgiu (...) în port a fost înecat tancul cu petrol «Renee» al firmei Aronovici. (...) În străinătate furtuna a bântuit mai ales în Bulgaria şi în Germania. (...) În Bulgaria, la Stara Zagora, vântul a ridicat dela pământ şi oameni aruncându-i la mari distanţe. Se citează cazul avocatului Vasiliev din Stara-Zagora pe care furtuna lâa aruncat în casa farmacistului Ivanov. Pe o şosea în afară de oraş, a fost luată de vârtej o căruţă în care se aflau patru oameni. Cu toţii au fost grav răniţi“.

Timpul probabil de zi cu zi

Noutăţile despre starea vremii şi timpul probabil interesează pe oricine. În perioada interbelică nu lipseau aceste buletine meteorologice. În „Ravagiile furtunii de astă noapte“ de pe 5 mai 1928 din ziarul „Adevărul“ aflăm care au fost pagubele furtunii, dar şi cum arăta un buletin meteorologic pentru Bucureşti şi apoi în ţară: „Un funcţionar la inistitutul meteorologic ne-a dat azi dimineaţă următoarele date, asupra schimbării timpului: Temperatura de azi dimineaţă la orele 8 a fost de plus 5 grade iar la orele 10 plus 8 grade. Presiunea atmosferică 758 milimetri, iar vântul a suflat dela nord cu 8 metri pe secundă. Astă noapte a fost vânt puternic. Sâa înregistrat o viteză de 20 de metri pe secundă. Cerul era azi dimineaţă foarte nouros. Umiditatea 70 la sută. Presiunea atmosferică în ţară este în creştere: 745 milimetri la Constanţa şi 759 milimetri la Iaşi. Temperaturile sunt în scădere. Pe alocuri au căzut precipitaţiuni însoţite de manifestaţiuni electrice şi grindină, mai ales în sud-vestul ţării“.

Inundaţii, ger

Ziarele interbelice informau despre starea vremii în lume. „Adevărul“ relata despre „Inundaţii în Grecia“ pe 4 mai 1928: „Râul Struma sâa revărsat provocând un adevărat dezastru în judeţele Seres şi Demir Hissar. Stricăciunile sunt foarte mari, depăşind după o evaluare provizorie cifra de 80 milioane drahme. Apele au inundat circa 55.000 pogoane de semănături. Sunt atinse de această nouă nenorocire circa 2880 familii“.

„Grindină în Turcia. Sunt numeroase victime omeneşti“ relata pe 22 iunie 1939 „Evenimentul Zilei“: „În localitatea Yozgat, a căzut grindină de mărimea ouălor, distrugând recolta. Sunt şi numeroase victime omeneşti“.

„Gerul face victime în jud. Botoşani“ scrie pe 16 ianuarie 1940 „Universul“: „De câteva zile temperatura continuă să se menţină la minus 20 gr. Un ger cumplit stăpâneşte şi a paralizat viaţa publică a oraşului şi judeţului nostru. Toate iazurile, râurile şi pârâurile au prins gheaţă de o grosime de circa 60 cm. Cărăuşia pe şosele a stagnat aproape complet (...) Bătrânii povestesc că o asemenea iarnă nu au mai apucat (...) în 1917 şi 1929“. În acest timp, la Miercurea Ciuc se înregistrau 37 de grade cu minus, „de câteva zile, în toată regiunea Ciucului, gerul a crescut permanent“.

„Se poate calcula chiar de pe acum ziua când gheţurile vor fi dispărut cu totul“

„Pier gheţarii din Groenlanda“ ne anunţa încă de pe 18 noiembrie 1939 ziarul „Evenimentul Zilei“: „Un savant suedez din Stockolm care tocmai sâa înapoiat de curând dintr-o călătorie de studii în Groenlanda a adus constatarea că gheţarii din nord estul acestei ţări sunt în pericol, aşa cel puţin sună enunţarea sa. Giganticele blocuri de gheaţă se topesc tot mai mult, pe an ce trece, şi se poate calcula chiar de pe acum ziua când ele vor fi dispărut cu totul. Această eventualitate a fost atribuită creşterii generale a temperaturii în ţările nordice. Astfel, sâa notat în Spitzbergen (grup de insule din Oceanul Glacial) o sporire a temperaturii cu câteva grade Celsius. Meteorologii au observat, de asemeni, în ultimii ani, o creştere considerabilă a temperaturii şi în Norvegia şi în Suedia. Pretutindeni se dă ca adevărată cauză a acestui fenomen curentul «Gulf-stream», care a desfăşurat în ultimul timp o activitate deosebită“.

A apărut „maşina de gătit cu soare“

Pentru a nu lăsa nefolosită căldura solară, a apărut „Maşină de gătit cu soare“ aşa cum anunţă pe 23 noiembrie 1939 „Evenimentul Zilei“: „Din cantitatea totală de căldură pe cari o trimite soarele, o parte serveşte la încălzirea pământului şi creşterea plantelor, dar o mare parte se iroseşte. Sâa socotit că soarele emite 30.000 cai putere pentru fiecare metru pătrat din suprafeţa pământului expus razelor soarelui. Trebuia găsită, deci, o metodă practică pentru folosirea energiei razelor solare. Doctorul Abbot a făcut primul pas în această direcţie. Mulţumită lui, la observatorul de pe muntele Wilson funcţionează cea dintâi maşină de gătit solară, construită astfel să poată funcţiona neîntrerupt douăzeci şi patru de ore. (...) Institutul Massachussets a primit o donaţie de optzeci de milioane de lei pentru instalarea unei secţii de cercetări, al cărei scop unic să fie găsirea unui mijloc chimic, electric sau mecanic, pentru înmagazinarea energiei solare. De altfel e un proect vechiu al oamenilor de ştiinţă“. Şi energia eoliană era folosită în perioada interbelică: „O uzină electrică acţionată de vânt“ anunţa pe 5 martie 1935 ziarul „Curierul“: „În imediata apropiere a Berlinului, la Kladow, se construieşte o uzină electrică care va fi pusă în mişcare cu ajutorul vântului. Noua uzină va avea o forţă de 1000 de kilowaţi. Ea va fi pusă în mişcare cu ajutorul unei imense helice cu patru braţe şi-o circonferinţă de 60 de metri, aşezată pe un pilon metalic înalt de 100 de metri“.