Povestea bisericii din Cinciş, Hunedoara

Încă din 1960, pe Valea Cernei, între Hunedoara şi Haţeg, se zvonea că autorităţile statului doresc să construiască un mare lac de acumulare. Se vorbea de inundarea unor suprafeţe imense din frumoşii munţi ai „Ţării Pădurenilor“. Scopul era unul economic. Combinatul Siderurgic de la Hunedoara, devenit un mare reper economic, avea nevoie constantă de apă. Inevitabilul dictat de regimul comunist s-a petrecut. Era în primăvara anului 1962 când teologul Crăciun Oprea abia se căsătorise după praznicul Paştilor în biserica de la Cinciş şi fusese hirotonit preot de episcopul Teoctist al Aradului. Îi fusese dată în grijă pastorală comunitatea din jurul bisericii în care se cununase. În acelaşi an, partidul comunist hotărâse că este momentul să treacă la fapte. Locuitorii din satele Cinciş, Cerna, Baia Craiului, Moara Ungurului şi Ciuleni au fost anunţaţi că trebuie să-şi părăsească casele şi să se mute în alte sate care se vor construi în apropiere, pe înălţimi. Mulţi dintre aceştia fie îşi construiau case, fie abia se mutaseră în unele noi. Trebuia mutaţi morţii din cimitire, iar cele trei biserici ortodoxe şi una romano-catolică abandonate. Noul paroh de la Cinciş era hotărât să salveze biserica în care abia începuse să slujească. Ameninţarea bisericii era ca o a doua suferinţă a părintelui, după perioada detenţiei din anii 50. Lăcaşul data din 1448, ridicat de cnejii locali, rude cu marea familie a Corvineştilor. Se spunea că aici este înmormântată mama voievodului Iancu de Hunedoara, Elisabeta Mărgineanu. Biserica avea înfăţişarea specifică lăcaşurilor hunedorene, în formă de navă, cu absida altarului decroşată şi un pridvor format dintr-un masiv turn-clopotniţă patrulater. Vrednicul de pomenire părinte Oprea a susţinut cauza bisericii, invocând faptul că este monument istoric. S-a discutat varianta mutării sau chiar a construirii unui zid împrejmuitor cu bitum, pentru a o feri de ape. În schimb, partidul a hotărât să o demoleze, după ce combinatul o cumpărase cu 18.000 lei, un preţ mai mic decât al unei locuinţe. „N-au avut suflet, povestea părintele Oprea. Au oprit apa la baraj, au secat lacul şi au intrat cu târnăcoapele în zidurile de piatră. Ştiu şi cine a hotărât asta, continuă martorul acestor evenimente. Era secretar de partid la combinat. Câţiva ani mai târziu, i-a murit soţia, tânără, de cancer. Şi, văzându-l îndurerat, cu doi copii mici orfani, i-am zis: «O să vezi, Dumnezeu o să te ajute!» Mi-a răspuns: «Cum să mă ajute, părinte, dacă eu am dărâmat biserica?»“ La vremea aceea, din fostul lăcaş de cult, preotul a mai salvat doar clopotul, care astăzi cheamă la rugăciune pe credincioşii din Cincişul nou. Alte 59 de fresce şi 10 icoane pictate pe lemn au fost găsite mai apoi în castelul de la Hunedoara, în încercarea părintelui de a realiza un Muzeu memorial al Cincişului. Ulterior, în zona lacului s-au construit clădiri pentru un spaţiu de agrement destinat muncitorilor siderurgişti. Chiar şi Nicolae Ceauşescu „a gustat“ din frumuseţea locului. Astăzi fosta depresiune a Cincişului este un lac de agrement şi o sursă de apă pentru un combinat ce abia mai funcţionează. Pe fundul acestui lac încă mai dau mărturie ruinele unor lăcaşuri cu o istorie de peste cinci secole.