Povestea troiţei de la Sântuhalm-Hunedoara

Anul 1948 debuta cu instalarea regimului „democrat-popular“ în România, care anunţa mari schimbări politice şi sociale. După instituirea noii Constituţii, în august 1948, regimul a adoptat un alt calapod legislativ, menit în special să elimine factorul religios din spaţiul public. Chiar dacă nu era prevăzut în noua lege a învăţământului, la începutul anului şcolar 1948-1949, de multe ori ostentativ, reprezentanţii puterii proletare scoteau însemnele religioase din şcoli. Aşa s-a întâmplat şi în localitatea hunedoreană Sântuhalm, de lângă Deva. Într-o noapte, la ordinul delegatului Sfatului Popular, troiţa care străjuia în faţa şcolii primare a fost tăiată cu ferestrăul şi dusă lângă căminul cultural, ulterior fiind recuperată de un credincios. Troiţa fusese lucrată la Şcoala Tehnică din Deva, sub coordonarea sculptorului Petru Raţiu din Simeria şi inaugurată de Străjeria din Sântuhalm, cu binecuvântarea preotului Gheorghe Popoviciu, parohul de la Sântandrei, având înscrisul: „Crucii Tale ne închinăm Stăpâne şi sfântă învierea Ta o lăudăm şi o mărim. Dreptcredincioşii din Sântuhalm, 1939“. După acest moment, aproape că nimeni din Sântuhalm nu mai avea curajul de a repune troiţa pe locul ei, mai ales că autorităţile comuniste exercitau presiuni, de multe ori finalizate cu arestări, în problema colectivizării sau a participării unor localnici în grupurile de rezistenţă anticomunistă din zona Hunedoarei. Şi totuşi, acest curaj l-a avut preotul Dumitru Laslău, paroh la Sântuhalm din decembrie 1944 şi fost deţinut politic în anii 1950-1951 pentru implicare în grupul de rezistenţă anticomunistă condus de Vasile Duma. Ca mai toţi preoţii din vremea aceea, părintele Laslău era urmărit de autorităţile comuniste şi de multe ori obligat să se implice în iniţiativele obşteşti ale Sfatului Popular sub directa îndrumare a partidului. De altfel, încă de la începutul anilor 50, părintele Laslău era arătat de şeful Biroului Organizaţiei de bază a PMR în denunţurile de la Securitate că „duce o vie propagandă în favoarea bisericii şi la slujbe întotdeauna cere oamenilor să-şi trimită copiii la biserică“ sau că îi aduce pe elevi la el acasă pentru a-i catehiza. Cu aceleaşi gânduri îşi va fi găsit curajul în 1957, cu un grup de credincioşi, să repare troiţa de lemn de la 1939 şi să o ridice în spatele bisericii, adică cu faţa către drumul care ducea la Hunedoara. Gestul a fost considerat de autorităţile locale ca un afront  adus regimului, mai ales că părintele Laslău anunţase în biserică că troiţa va fi sfinţită atunci „când timpul va permite“. Denunţătorii au interpretat spusele preotului cu: atunci „când se va schimba regimul democrat-popular“, iar monumentul între timp era considerat „legionar“. Totuşi, troiţa a fost sfinţită ceva mai devreme, adică de ziua Sfintei Cruci, la 14 septembrie 1958. A fost actul care, alături de altele, un an mai târziu a provocat arestarea preotului Dumitru Laslău şi condamnarea sa la 10 ani închisoare corecţională.