Preoţi bucureşteni în temniţa comunistă

În istoriografia bisericească recentă din România se apreciază că ultimul val de arestări din vremea regimului comunist ar fi fost între anii 1958 şi 1959. Ultimele cercetări efectuate în arhivele fostei Securităţi ne descoperă însă o adevărată avalanşă de arestări operate de Securitate în 1960, de pildă, în mediul religios bucureştean, unde se discuta de eventuale măsuri ale autorităţilor comuniste prin reducerea personalului clerical, închiderea mai multor biserici şi trimiterea unor clerici în zona rurală.

Victime ale acestor arestări operate de Securitate au fost preoţii: Toma Stănciulescu, Iulian Stoicescu, Dumitru G. Popescu şi Dumitru D. Popescu. Ce-i lega pe aceşti preoţi într-un lot format de Securitate? Dincolo de misiunea preoţească şi relaţiile profesionale fireşti pe care le aveau, un anume Nicolae Popescu, din Piteşti, profesor de filosofie, epurat la instalarea regimului comunist şi, se pare, membru al unei organizaţii anticomuniste din zona Argeşului, a fost cel care i-a unit pe preoţii menţionaţi. Pentru ajutor material, hrană, bani şi eventual găzduire temporară, acesta a vizitat mai mulţi preoţi, printre care şi pe cei bucureşteni de care ne vom ocupa în materialul de faţă.

Toma Stănciulescu s-a născut la 22 iulie 1910 la Roeşti, județul Vâlcea. După Seminarul teologic „Sfântul Nicolae” din Râmnicu Vâlcea (1931), tânărul Stănciulescu a urmat Facultatea de Teologie din Bucureşti, unde a obţinut licenţa (1936). A primit darul preoţiei, ajungând să slujească la Biserica „Sfântul Vasile” din cartierul bucureştean Cotroceni, care se afla în construcţie. Între 1949 şi 1951 a fost paroh la această biserică, unde s-a ocupat de pictarea ei. A fost arestat la 22 martie 1960.

Iulian Stoicescu s-a născut la 10 aprilie 1911, la Retevoieşti, județul Argeş. După şcoala primară din satul natal, a urmat Seminarul teologic din Curtea de Argeş, apoi Facultatea de Teologie din Bucureşti (1932-1936). În septembrie 1939 a primit darul diaconiei pe seama Mănăstirii Ţigăneşti, iar trei ani mai târziu pe cel al preoţiei pentru biserica bucureşteană „Sfânta Ecaterina”. În 1944 a fost numit slujitor la Biserica „Sfântul Nicolae” din cartierul Apărătorii Patriei, unde a slujit până la arestare. A fost arestat la 19 aprilie 1960.

Dumitru D. Popescu s-a născut la 13 iulie 1904, în familia preotului din Vizureşti, județul Dâmboviţa. A urmat Seminarul Central din Bucureşti (1918-1925), la 1 octombrie 1925 a primit darul preoţiei pe seama Parohiei Bâldana, judeţul Dâmboviţa, apoi la 1 aprilie 1943 a fost transferat la Parohia „Ţepeş Vodă” (astăzi satul desfiinţat şi integrat satului Bâldana). A fost arestat la 19 aprilie 1960.

Dumitru G. Popescu s-a născut la 9 aprilie 1902, în localitatea vâlceană Lădeşti. A urmat seminarul teologic, încât la 5 octombrie 1930 a primit darul preoţiei. După obţinerea licenţei în teologie la Bucureşti (1934) a fost numit slujitor la Parohia „Sfântul Ioan Botezătorul” din cartierul Pantelimon, alături de preotul Vasile Ionescu ridicând noua biserică. A fost arestat la 11 mai 1960. (Va urma)