Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Historica Preoţi buzoieni în rezistenţa anticomunistă din Buzău (III)

Preoţi buzoieni în rezistenţa anticomunistă din Buzău (III)

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Historica
Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 20 Septembrie 2012

Lista preoţilor buzoieni arestaţi la începutul anului 1949 şi condamnaţi pentru implicare în rezistenţa anticomunistă din ţinutul Buzăului continuă cu preoţii: Ştefan Sburlan, din Aliceni, care la 11 ianuarie 1950 a fost condamnat prin Sentinţa nr. 26 a Tribunalului Militar Braşov la doi ani închisoare corecţională; Constantin Stoicescu, condamnat prin Sentinţa nr. 856 din 1949 a Tribunalului Militar Braşov la şapte ani de temniţă grea. A cunoscut penitenciarul de la Aiud, apoi, la eliberarea din 17 februarie 1956, a fost trimis în domiciliu obligatoriu în localitatea Răchitoasa din Bărăgan, lucrând ca dulgher. La 20 septembrie 1958 a fost arestat din nou, la 16 octombrie transferat la Jilava şi condamnat prin Sentinţa nr. 349/1959 a Tribunalului Militar Constanţa la 25 de ani muncă silnică, pentru "uneltire contra ordinii sociale". A executat detenţia la penitenciarul Aiud, de unde a fost eliberat la 1 august 1964. A revenit în slujirea preoţească ca paroh la Şarânga-Buzău (1964-1965), ulterior transferându-se la Tăbărăşti-Buzău, unde a extins nava bisericii şi s-a îngrijit de pictura interioară. A decedat la 22 aprilie 1981 într-un accident rutier; Iacob Tănase a fost condamnat prin Sentinţa nr. 856/1949 a Tribunalului Militar Braşov la şapte ani temniţă grea. A cunoscut penitenciarul de la Aiud, fiind eliberat la 17 februarie 1956 şi trimis pentru 36 luni în domiciliu obligatoriu în comuna Şcheia. Ulterior, a fost trimis în lagăr de muncă obligatorie la Periprava pentru un termen de 36 luni, care s-a prelungit, până la eliberarea din 6 mai 1964. În iunie 1958, în timp ce se afla la Şcheia, părintele Tănase a solicitat autorităţilor statului permisiunea mutării cu domiciliul obligatoriu în Lişcoteanca-Brăila, deoarece era solicitat de Protoieria Călmăţui pentru suplinirea parohiei din această localitate, în locul preotului Ştefan Cârlan, care fusese arestat. Organele Securităţii au refuzat cererea preotului Tănase; Ion Zugravu a fost condamnat prin Sentinţa nr. 26 din 11 ianuarie 1950 a Tribunalului Militar Braşov la un an şi şase luni de închisoare corecţională. După eliberare a revenit la parohia sa din Păltineni-Buzău.