Preoţi călărăşeni în temniţa comunistă

Al doilea mare val de arestări (1958-1962) i-a vizat mai ales pe liderii fostelor partide politice. Aceştia erau suspectaţi de reorganizarea grupărilor politice în vederea revenirii la putere într-o eventuală cădere a regimului comunist. Un exemplu în acest sens este cel al liderului dâmboviţean ţărănist Cezar Spineanu, care, atunci când se afla într-un domiciliu obligatoriu la Pelicanu, lângă Călăraşi, intrase în legătură cu foşti membri PNŢ din judeţul Călăraşi, inclusiv preoţi. După ridicarea restricţiilor domiciliare, în iunie-iulie 1957, acesta a vizitat-o pe soţia fostului politician Ion Mihalache, aflată şi ea în domiciliu obligatoriu la Dâlga. Toate acestea au atras atenţia celor din Securitate, care considerau că fostul lider ţărănist dâmboviţean ar trece la reorganizarea PNŢ. Printre preoţii cu legături cu Cezar Spineanu pe când se afla la Pelicanu au fost doi preoţi călărăşeni: Alexandru Alexandrescu şi Ioan Gheorghe.

Preotul Alexandru Alexandrescu s-a născut la 15 octombrie 1894, în localitatea Bucu, de lângă Slobozia, judeţul Ialomiţa. A urmat facultăţile de Litere şi Teologie (1920) din Bucureşti. Încă din perioada studenţiei aderă la Partidul Ţărănesc, al cărui lider era învăţătorul Ion Mihalache. În 1920 a primit darul preoţiei pe seama Parohiei Perieţi, judeţul Ialomiţa, slujind în această localitate şi, totodată, fiind învăţător. În 1934 se transferă la Parohia „Sfinţii Împăraţi” din Călăraşi. Între timp, părintele Alexandrescu devenise unul dintre slujitorii cei mai importanţi şi unul dintre liderii ţărănişti din judeţul Ialomiţa. De altfel, în 1936 ajunge preşedintele Asociaţiei preoţeşti din judeţul Ialomiţa. Între 1944 şi 1947 ocupă funcţia de vicepreşedinte al PNŢ-Ialomiţa. Din cauza acestor antecedente politice, la 15 august 1952 este reţinut şi trimis la Canal. Prin procesul-verbal nr. 2 al MAI primeşte 60 de luni de detenţie administrativă în colonie de muncă. Cunoaşte colonia de la Valea Neagră (ianuarie 1953) şi Centrul de Triere din Bucureşti (iulie 1953). La 14 august 1953 este eliberat, revenind astfel la parohie. Al doilea preot, Ioan Gheorghe, s-a născut la 9 decembrie 1911, în Ulmu, judeţul Călăraşi. După studiile de teologie, în 1936 este hirotonit preot pe seama Parohiei Ferdinand I (în perioada comunistă „Vasile Roaită”, iar după 1990 Movila), judeţul Ialomiţa. Din 1934 şi până în 1947 a fost membru în Comitetul judeţean al PNŢ-Călăraşi. După desfiinţarea PNŢ (1947), pentru o perioadă de timp a fost căutat de autorităţi, deoarece părăsise domiciliul. La 2 decembrie 1952 este reţinut administrativ şi trimis la muncă silnică la Canal. Aflat în Penitenciarul Văcăreşti, la 9 decembrie 1954 împotriva sa se deschide un dosar pentru infracţiunea de „activitate intensă contra clasei muncitoare”. Este anchetat, ulterior transferat mai întâi la Jilava (ianuarie 1955), apoi la Constanţa, de unde la 13 iulie 1955 este eliberat. Pentru câteva luni locuieşte la Ciocăneşti, judeţul Călăraşi, apoi, din 1956, primeşte în slujire Parohia Tonea, comuna Modelu, judeţul Călăraşi. După arestarea şi anchetarea lui Cezar Spineanu, pe motiv că ar fi încercat reorganizarea PNŢ, la 9 decembrie 1958 este arestat şi preotul Alexandru Alexandrescu, iar la 13 februarie 1959, preotul Ioan Gheorghe, într-un lot de 26 de persoane de diferite profesii. Preotul Alexandrescu este acuzat că la o vizită din 1956 a lui Spineanu la o cunoştinţă în Călăraşi ar fi luat legătura cu el şi ar fi discutat despre situaţia PNŢ. În cazul preotului Gheorghe, anchetatorii susţineau că în 1956 ar fi primit instrucţiuni pentru reorganizarea PNŢ. De asemenea, ambii preoţi au mai fost acuzaţi că, după eliberare, au întreţinut o activitate ţărănistă clandestină, mai ales prin relatarea suferinţelor îndurate în închisoare către foşti membri ţărănişti. Prin Sentinţa nr. 794 din 7 august 1959 a Tribunalului Militar Bucureşti, cei doi preoţi au fost condamnaţi, Al. Alexandrescu primind 16 ani temniţă grea, iar I. Gheorghe 10 ani muncă silnică pentru infracţiunea de „uneltire contra ordinii sociale”. Ulterior, atât în cererea de recurs, cât şi în instanţă, preotul Alexandrescu a susţinut că el nu a primit nici un fel de instrucţiuni pentru reorganizarea PNŢ şi că întâlnirea cu Spineanu fusese întâmplătoare. În cazul lui Alexandrescu recursul a fost respins, însă lui I. Gheorghe i s-a admis, tot lui fiindu-i casată sentinţa şi dosarul întors la Procuratură „pentru completarea urmăririi penale”. Preotul Alexandrescu a cunoscut închisorile de la Jilava (august 1959 şi ianuarie 1960), UM 0349 (aprilie 1960, pentru cercetări), Botoşani (aprilie 1962) şi Aiud (martie 1964). A fost eliberat la 15 aprilie 1964 de la Aiud. Preotul I. Gheorghe a fost cercetat pentru completarea dosarului. La 10 iunie 1960, prin ordin de încetare a anchetei penale a fost eliberat.