Preoţi năsăudeni sub teroarea Securităţii

De multe ori am abordat cazuri de clerici care au susţinut pe luptătorii anticomunişti din munţi. Prin statutul lor în comunitate, preoţii trebuia să fie reperele morale la care credincioşii mergeau pentru îndreptarea sufletească şi încurajarea în aşteptarea vremurilor mai bune. În zonele de munte, preoţii erau cei care ajutau cu alimente, medicamente, găzduire, dar mai ales cu mângâierea sufletească pe cei care se retrăseseră în munţi în aşteptarea americanilor eliberatori. Aşa a fost şi în cazul preoţilor de pe Valea Someşului, în apropierea oraşului Năsăud. După instalarea regimului comunist, locotenentul Leonida Bodiu pune bazele unui grup de rezistenţă anticomunistă, pe care l-a numit „Liga Naţională Contra Comunismului“ sau  „Garda Albă“, probabil după numele armatei antibolşevice din Rusia. Acesta căzuse prizonier pe Frontul de Est, intrase în Divizia „Tudor Vladimirescu“, venise în România cu trupele sovietice, pentru ca mai apoi să cadă prizonier la germani. Întors în locurile de baştină, a iniţiat această mişcare anticomunistă care activa în zona Năsăud-Parva-Rebra-Rebrişoara. Printre susţinătorii grupului de rezistenţă au fost preoţii: Emil Irini, Ioan Mihalca şi Ştefan Mureşan. Primul dintre aceştia, Emil Irini, s-a născut la 17 august 1905, în familia învăţătorului Dumitru Irini din Rebrişoara. După absolvirea Academiei Teologice, tânărul preot Irini a fost numit în Parohia Olpret, mai apoi primind slujirea altarului bisericii în care fusese botezat creştin.  Nu a militat politic, dar ca mulţi preoţi patrioţi, în august 1947, a refuzat să vorbească de la amvon împotriva lui Iuliu Maniu. Din acest motiv, locuinţa i-a fost percheziţionată, jandarmii găsindu-i mai multe publicaţii interzise, precum „Bolşevismul şi Biserica“. În mai multe rânduri i-a ajutat pe cei din munţi, prin asigurarea corespondenţei şi prin asistenţa religioasă. Al doilea preot, de confesiune greco-catolică, Ioan Mihalca, s-a născut la 9 februarie 1901, în familia învăţătorului Gheorghe Mihalca din Năsăud. După absolvirea Academiei Teologice, tânărul Mihalca a fost hirotonit preot, apoi numit în Parohia Rebrişoara. Ca şi preotul Irini, Ioan Mihalca a fost unul dintre susţinătorii grupului anticomunist condus de locotenentul Bodiu. Al treilea preot, Ştefan Mureşan, s-a născut la 13 octombrie 1920, în Vad Someş. După absolvirea Academiei Teologice, a fost numit preot greco-catolic în Rebra. Acesta a fost un alt susţinător al celor din munţi. Pentru patriotismul lor, cei trei preoţi au fost arestaţi de Securitate la 12 februarie 1949 şi trimişi în malaxorul anchetelor. Cei trei clerici erau consideraţi de anchetatori „tăinuitori ai organizaţiei conduse de Bodiu Leonida“, fiind încadraţi la infracţiunea „omisiune de denunţ la uneltire contra ordinii sociale“. În iulie 1949, aceştia au fost incluşi într-un lot de 22 de inculpaţi şi trimişi în justiţie. Au fost condamnaţi de Tribunalul Militar Cluj, prin Sentinţa nr. 1585 din 10 noiembrie 1949, după cum urmează: Emil Irini, la 3 ani închisoare corecţională; Ioan Mihalca, la 2 ani închisoare corecţională, şi Ştefan Mureşan, la 8 luni închisoare corecţională. Emil Irini a executat pedeapsa în penitenciarul din Cluj, iar de la 30 septembrie 1952 a fost trimis la muncă forţată la canal. A fost eliberat în 1953, o vreme muncind ca pontator la fabrica de cherestea din Lunca Ilvei. Apoi, a reîmbrăcat haina preoţească, activând la Parohia Rebrişoara Grui până în 1974, când s-a pensionat. La 11 martie 1976 a trecut la cele veşnice. Ioan Mihalca a executat pedeapsa în penitenciarul de la Cluj, apoi, din decembrie 1949, la Aiud. A fost eliberat la 27 aprilie 1951. Ştefan Mureşan a fost eliberat la puţin timp. A revenit la parohia sa, Rebra, ca preot ortodox, unde a slujit până în 1981, când a ieşit la pensie. La 27 decembrie 1995 a trecut la cele veşnice.