Preoţi ortodocşi în rezistenţa anticomunistă din Dobrogea

După instalarea regimului politic de sorginte moscovită în România, una dintre cele mai numeroase mişcări de rezistenţă anticomunistă care s-au închegat a fost cea din Dobrogea. Aceasta a fost reprezentată prin mai multe grupuri conduse de autohtoni din elita intelectuală, precum Gogu Puiu sau Ion Arghiropol, şi ajutate mai ales de preoţii care considerau că nu se vor putea împăca cu noua stăpânire politică. Aşa a fost în cazul clericilor arestaţi în lotul de 26 de inculpaţi în frunte cu Ion Arghiropol, în cursul anului 1948, după cum urmează: Radu Şerban şi Ştefan Bumbac, ambii la 15 mai, Epaminonda Grigore, la 13 septembrie, şi Costea Andrei, la 28 noiembrie. Primul dintre aceştia, Radu Şerban, s-a născut la 12 decembrie 1906, în Saraiu, judeţul Constanţa, fiind absolvent al Seminarului Teologic din Galaţi (1919) şi paroh la Nazarcea. Ştefan Bumbac s-a născut la 3 aprilie 1910, în Tortoman, jud. Constanţa, ca licenţiat în teologie slujind la Parohia "Adormirea Maicii Domnului" II din Constanţa. Epaminonda Grigore s-a născut la 11 iunie 1910, în Raşi, jud. Ialomiţa, ca licenţiat în teologie slujind la Parohia Dunărea, comuna Seimeni, jud. Constanţa. Ultimul cleric, Costea Andrei, s-a născut la 4 octombrie 1901, Vulturu, jud. Constanţa, ca licenţiat în teologie şi litere slujind la Parohia "Sf. Nicolae" din Constanţa. Toţi aceştia susţinuseră grupurile de rezistenţă dobrogene cu bani, alimente, alte bunuri necesare traiului în clandestinitate, uneori fiind curieri. După anchete extrem de dure în arestul Securităţii din Constanţa, cei patru clerici, alături de ceilalţi membri ai lotului Ion Arghiropol, au fost trimişi în justiţie, pentru infracţiunea de "uneltire contra ordinii sociale", procesul începând la 27 decembrie 1948 la Tribunalul Militar Constanţa. Sentinţa cu nr. 829 a fost făcută publică abia la 21 ianuarie 1949, clericii primind următoarele condamnări: Radu Şerban - 20 de ani muncă silnică, Ştefan Bumbac - 10 ani temniţă grea, Epaminonda Grigore - 4 ani închisoare corecţională, şi Costea Andrei - 4 ani închisoare corecţională. Primul, Radu Şerban, a cunoscut penitenciarele de la Constanţa (1948-1949), Aiud (1949) şi colonia de muncă Baia Sprie (din 1950). Sub pretextul că ar fi dorit să evadeze, la 16 februarie 1951, preotul Şerban a fost împuşcat la ordinul comandantului lagărului. În realitate, preotul Şerban refuzase să intre în mină, din cauza condiţiilor subumane de lucru, gest la care se solidarizaseră toţi deţinuţii. Ştefan Bumbac a cunoscut penitenciarele de la Constanţa şi Aiud (1952, 1955). La 8 iulie 1957 a primit un domiciliu obligatoriu la Măzăreni-Brăila pentru 36 de luni, fiind apoi trimis în lagăr de muncă, pentru 48 de luni, la Culmea. La 29 ianaurie 1959 a fost arestat din nou şi trimis în justiţie. Prin sentinţa nr. 112/1959 a Tribunalului Militar Constanţa a fost condamnat la 12 ani închisoare corecţională, ajungând în coloniile de muncă de la Ostrov şi Giurgeni. A fost eliberat la 2 august 1964. Epaminonda Grigore a cunoscut penitenciarul de la Aiud, apoi a fost trimis în coloniile de muncă de la Valea Neagră (1950), Poarta Albă (1951) şi Capu Midia (1952). Apoi, la 11 septembrie 1952 a fost internat administrativ pentru a munci la Capu Midia, ulterior eliberat în decembrie acelaşi an. La 24 ianuarie 1958 a fost arestat din nou şi trimis pentru 36 de luni în lagărul de muncă de la Culmea, apoi la Periprava. A fost eliberat la 23 februarie 1961. Ultimul preot, Costea Andrei, a cunoscut Penitenciarul Aiud, apoi coloniile de muncă de la Valea Neagră, Poarta Albă şi Galeşu. A fost eliberat la 19 februarie 1953, însă a avut un arest la domiciliu pentru 12 luni.