Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Historica Preoţi prahoveni în temniţa comunistă (II)

Preoţi prahoveni în temniţa comunistă (II)

Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 24 Oct, 2016

În scopul anihilării Mişcării Naţionale de Rezistenţă, în martie 1948, Siguranţa comunistă trece la arestări.

La 17 martie este arestat profesorul George Manu. Cinci zile mai târziu, din cauza legăturilor cu profesorul George Manu, cei trei preoţi sunt reţinuţi de Siguranţă şi anchetaţi la Ministerul Afacerior Interne. Clericii nu declară nimic despre legăturile pe care le‑au avut cu profesorul Manu. După o anchetă de 10 zile, cei trei preoţi sunt deţinuţi la Văcăreşti, apoi mutaţi la Penitenciarul Jilava. Pe 28 mai 1948 cei trei sunt eliberaţi, revenind astfel în parohiile lor. Problema legăturii dintre cei trei preoţi cu Ionescu Dumitru şi profesorul George Manu reapare în 1959. În timpul reeducării de la Aiud, profesorului Manu i se cer referinţe exacte asupra activităţii sale de până la arestare. Între multe declaraţii date în reeducarea orchestrată de colonelul Crăciun, Manu aminteşte şi de cei trei preoţi. La aceasta se adăuga relaţia pe care Ionescu Dumitru, abia ieşit din închisoare (1956), o cultiva cu preotul Cristache Dumitrescu, care între timp îi devenise naş. Astfel, Securitatea a trecut la un amplă acţiune informativă, sub suspiciunea că preoţii şi Ionescu Dumitru încearcă să reorganizarea gruparea legionară din localitatea Breaza şi să întreţină activitate politică clandestină. În cazul preotului Gheorghe Oprescu se mai adăugau doi învinuiri. În vremea războiului, la retragerea armatei germane (august 1944), acest preot i‑a ajutat pe trei soldaţi să nu fie luaţi prizonieri de către sovietici, oferindu‑le haine civile şi alimente. Apoi, în toamna anului 1950, tot preotul Oprescu a fost cel care, pentru puţin timp, i‑a găzduit pe fostul consul Ion Popovici şi Mihai Kiriacescu, liderii unui grup de rezistenţă anticomunistă şi urmăriţi de Securitate. Toate aceste informaţii au constituit motivele pentru care Securitatea a trecut la arestarea celor trei preoţi, la 17 august 1961 a lui Gheorghe Oprescu, apoi la 17 octombrie acelaşi an pe ceilalţi doi. Ancheta s‑a desfăşurat la Securitatea din Ploieşti, interogatoriile consemnate conţinând acelaşi set de întrebări repetat în mod obsesiv de către anchetatori. Securiştii au încercat să construiască un scenariu conspiraţionist în care cei trei ar fi desfăşurat activitate legionară încă de pe băncile şcolile, în timpul guvernării legionare, apoi în episodul George Manu şi după eliberarea lui Ionescu Dumitru. Au fost anchetaţi o serie de preoţi prahoveni în calitate de martori ai acuzării, care au arătat cum cei trei preoţi nu sunt cunoscuţi cu activitate legionară, ci cu unele afirmaţii făcute împotriva politicii duse partidul comunist. Anchetatorii au încercat să învinuiască pe preoţi după modelul standardizat de puterea politică, prin acuzaţii de genul că ar fi lucrat împotriva întovărăşirilor agricole şi GAC‑urilor sau că ar fi ascultat posturile de radio străine din Apus şi ar fi colportat „ştiri false”. În cele din urmă, cei trei preoţi au fost trimişi în justiţie, prin Sentinţa nr. 260 din 8 septembrie 1962 a Tribunalului Militar Bucureşti, fiecare primind o condamnare de 1 an închisoare corecţională, pentru delictul de „uneltire contra ordinii sociale”. Preotul Gheorghe Oprescu a fost eliberat la 7 octombrie 1962 din penitenciarul Ploieşti, revenind la Trăstieni. Cristache Dumitrescu a fost eliberat la 16 octombrie 1962 din penitenciarul Ploieşti, apoi trimis în domiciliu oblogatoriu la Valea Călmăţui. A fost eliberat la 1 octombrie 1963, revenind în preoţie a Parohia Teşila (1 februarie 1964), apoi la Nistoreşti (1 februarie 1966). Preotul Constantin Opriş a fost eliberat la 16 octombrie 1962 din penitenciarul Ploieşti, după ce cunoscuseră Văcăreşti şi Jilava. A fost trimis cu domiciliu obligatoriu la Valea Călmăţui, apoi eliberat la 25 mai 1963. A revenit în slujire la Parohia Breaza de Sus II.