Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Historica Preotul Alexandru Ghiţă în temniţa comunistă

Preotul Alexandru Ghiţă în temniţa comunistă

Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 08 Mar, 2012

Unul dintre preoţii olteni care au suferit în perioada comunistă a fost Alexandru Ghiţă. Acesta s-a născut la 10 august 1896, într-o familie de agricultori harnici din Trocheşti-Cioroiaşi, jud. Dolj. După şcoala elementară din satul natal, a urmat Seminarul "Sf. Nicolae" din Râmnicu Vâlcea, pe care l-a absolvit în 1918. În timpul Războiului de Reîntregire a luptat ca voluntar cu gradul de sublocotenent, pentru opt luni fiind chiar prizonier al armatei austriece. În 1921 a obţinut diploma de învăţător, iar şase ani mai târziu bacalaureatul la Liceul "Carol I" din Craiova. De asemenea, a urmat cursurile Facultăţii de Drept din Bucureşti, pe care le-a finalizat în 1932. După întemeierea unei familii, la 15 februarie 1919, Alexandru Ghiţă a fost hirotonit preot pe seama Parohiei Sălcuţa, aflată în vecinătatea locurilor natale. A slujit cu multă dăruire în parohia care i se încredinţase, nereuşind însă să accepte compromisurile care i se cereau din partea factorului politic. Prin aderarea la mişcarea spirituală proclamată de legionari, părintele Ghiţă a sperat la o redescoperire şi cultivare a valorilor creştine de care România avea atâta nevoie după Marea Unire. După eşecul guvernării legionare, părintele Ghiţă a fost urmărit permanent de organele represive antonesciene, la praznicul Crăciunului din 1942 fiind trimis pentru trei luni în lagărul de la Mănăstirea Tismana. Gestul autorităţilor era motivat ca o "măsură de prevenţie" pentru siguranţa statului. De asemenea, la instalarea comuniştilor la putere, a fost trimis pentru câteva luni în lagărul de la Lugoj. După 1948, a fost suspectat pentru reorganizarea Mişcării legionare în judeţul Dolj, în scopul susţinerii rezistenţei anticomuniste. În fapt, organele represive comuniste aveau în vedere arestarea tuturor celor care în perioada interbelică şi antonesciană aveau antecedente politice legionare. Pentru că participase la cursurile de îndrumări misionare din 1949 de la Bucureşti, a fost considerat fugar şi urmărit ca atare de către autorităţile comuniste. A fost arestat la 21 martie 1950, în casa ginerelui său din Bucureşti. A fost anchetat la Securitatea din Craiova şi trimis în justiţie într-un lot de 10 inculpaţi. La 8 martie 1951, prin Sentinţa nr. 246 a Tribunalului Militar Craiova, părintele Alexandru Ghiţă a fost condamnat pentru "uneltire contra ordinii sociale" la 7 ani închisoare corecţională. A cunoscut temniţa de la Aiud, unde a prestat 742 de zile de muncă. La 14 iulie 1956 a fost eliberat.