Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Historica Preotul Alexandru Nica în detenţia comunistă

Preotul Alexandru Nica în detenţia comunistă

Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 08 Sep, 2011

S-a născut la 30 iunie 1899, într-o familie de credincioşi ortodocşi din Criştior, de lângă Beiuş. Şcoala primară a urmat-o la Băiţa, iar pe cea secundară la Beiuş, continuând cu Şcoala Normală de la Arad. În timpul Primului Război Mondial a fost încorporat în armata austro-ungară şi trimis pe frontul din Italia. Rănit fiind, se întoarce pe meleagurile româneşti, însă pentru puţin timp, deoarece este trimis din nou în Italia. După un an de prizonierat se întoarce în ţară, pentru a absolvi cursurile de la şcoala normală şi pentru a obţine diploma de învăţător. În 1921 este numit învăţător în satul Făşca-Bihor, pentru ca paralel să urmeze cursurile teologice de la Academia din Oradea. În 1923 este hirotonit preot pe seama Parohiei Băiţa. Aici slujeşte până în octombrie 1945, când este mutat la Nojorid, pentru ca un an mai târziu să figureze la Livada de Bihor. În 1949 este mutat la Alparea, unde slujeşte până în mai 1955, când îl găsim la Văşad. Ca unul dintre cei mai stimaţi oameni ai localităţii, cu o rodnică activitate culturală, mai ales că susţinea un cor al bisericii şi ţinea poporul credincios aproape de potir şi unit în faţa provocărilor sectare, Alexandru Nica este urmărit de Securitate. Pe motiv că nu se angrenează în activităţile obşteşti, mai ales în acţiunea de cooperativizare a agriculturii, în noiembrie 1959, Securitatea îi propune să devină informator. Părintele Nica refuză categoric. Consecinţele au fost arestarea sa, anchetarea pe motiv că ar fi fost şef de garnizoană legionară şi trimiterea în justiţie pentru infracţiunea de "uneltire contra ordinii sociale". Învinuirile erau false, deoarece în perioada interbelică fusese un apolitic declarat, mai ales prin revista "Rânduri", pe care o publicase în calitate de redactor responsabil. La 18 iulie 1961 a fost judecat şi condamnat de către Tribunalul Militar Cluj la 8 ani de temniţă grea. A cunoscut universul concentraţionar comunist de la Oradea, Cluj şi Aiud, fiind eliberat la 16 aprilie 1964. După detenţie, părintele Alexandru Nica a slujit la parohiile Iacobeni şi Iara.