Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Historica Preotul Cicerone Vasilescu în temniţa comunistă

Preotul Cicerone Vasilescu în temniţa comunistă

Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 01 Iun, 2016

S-a născut la 20 iunie 1915 în localitatea ialomiţeană Sfântul Gheorghe. După şcoala primară din satul Cioara, comuna Ioan Roată (fosta Principesa Maria), tânărul Vasilescu a urmat Seminarul Central din Bucureşti (1939). Se înscrie la Facultatea de Teologie din Bucureşti, dar este mobilizat în Regimentul 36 Infanterie Cernavodă pentru a fi trimis pe front. Totuşi, unitatea sa este cantonată pe litoralul Mării Negre, până la 1 iunie 1944, când se transferă la Batalionul Marelui Stat-Major din Bucureşti. De aici, la 19 iunie 1944 intră în Serviciul Special de Informaţii de pe lângă Preşedinţia Consiliului de Miniştri, ca „agent diurnist”. Lucrează în serviciile secrete până în iulie 1946, când se mută la Şcoala Ministerului Afacerilor Interne de pe Calea Rahovei, din Bucureşti, până în decembrie acelaşi an. În anul următor primeşte darul preoţiei şi slujeşte la Centrul eparhial de la Constanţa, de unde în februarie 1948 este numit paroh al Parohiei Cioara. Ca fost angajat al SSI este luat în vizorul organelor de represiune. La 20 iulie 1951 este arestat, apoi trimis în colonie de muncă pe o perioadă de 48 luni. A cunoscut colonia de muncă de la Saligny, unde a întâlnit şi alţi preoţi, foşti angajaţi în SSI, precum Ion Fluieraş. La 4 august 1955 a fost eliberat. După revenirea în satul natal, este judecat de Consistoriul bisericesc pentru lipsă din parohie. Însă, după ce îşi prezintă actul de eliberare din colonia de muncă, preotul Vasilescu este reîncadrat la Parohia Ion Roată. La presiunile autorităţilor locale este nevoit să se înscrie în Gospodăria Agricolă Colectivă. Priveşte cu neîncredere la viitorul agriculturii, cum oamenii mor de foame prin impunerea cotelor şi uzurparea terenurilor agricole de către stat. Fiind autoritatea de încredere din localitate, sătenii îl priveau ca singura speranţă la suferinţele pe care le îndurau din cauza statului comunist. Pentru a supravieţui, părintele Vasilescu cere localnicilor să iasă din GAC. În ancheta Securităţii, un martor înscris în GAC avea să spună că preotul îi afirmase: „nu vei fi stăpân pe pământul tău şi pe munca ta”. De altfel, preotul a şi scris cererile de ieşire din GAC pentru unii localnici, încât în perioada 1958-1959 aveau să iasă 40 de familii. Aflaţi în faţa iminentei desfiinţării a GAC-ului, autorităţile locale au sesizat organele de represiune, care s-au mobilizat. La 9 octombrie 1959, părintele Cicerone Vasilescu era arestat.

A trecut printr-o anchetă la Ministerul Afacerilor Interne, apoi a fost trimis în „justiţia populară”. Prin Sentinţa nr. 175 din 15 aprilie 1960 a Tribunalului Militar Bucureşti el a primit o condamnare de 10 ani muncă silnică, pentru delictul de „uneltire contra ordinii sociale”. Deşi fusese condamnat, părintele Vasilescu a trecut printr-o anchetă dură, se pare în problema foştilor angajaţi în SSI. Ulterior, a fost trimis la Jilava (aprilie 1960, iulie 1961 şi aprilie 1962 - tranzit), Botoşani (1960), Aiud (iunie 1961 şi iunie 1963) şi în lagărul de muncă de la Periprava. În Jilava a fost pedepsit de mai multe ori cu izolare (septembrie şi decembrie 1962), pentru „confecţionarea de obiecte nepermise şi jocuri nepermise de regulament”. Jocul nepermis era şahul, pe care îl juca cu deţinutul Achile Sarry. A fost eliberat la 25 iunie 1964 din lagărul de la Periprava.